Cabinet avocat Dreptul muncii

A constatat nulitatea deciziei nr. 21/04. 06. 2018 emisa de intimata. 
A obligat intimata la reintegrarea contestatorului pe funcTia deTinuta anterior emiterii deciziei nr. 21/04. 06. 2018. 
A obligat intimata sa achite contestatorului o despagubire egala cu salariile indexate, majorate Si reactualizate, precum Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, incepand cu data concedierii Si pana la reintegrarea efectiva. 
A obligat intimata sa achite contestatorului suma de 1800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. 
Pentru a se pronunTa astfel, instanta de fond a reTinut urmatoarele :
incepand cu data de 26. 08. 2015, contestatorul G D_ a fost salariatul intimatei S. C. „R P_ E_” S. R. L. , fiind angajat pe funcTia de Farmacist. 
Prin decizia nr. 21/04. 06. 2018, emisa de intimata, s-a dispus incetarea contractului individual de munca al contestatorului, incepand cu data de 04. 06. 2018, in temeiul disp. art. 65 alin. 1 art. 279 . in cuprinsul acestei decizii, intimata nu a precizat motivele care au determinat incetarea contractului individual de munca al c ontestatorului in temeiul art. 65 alin. 1 art. 279 . 
Potrivit dis p. art. 65 alin. 1 art. 279 „ (1) Concedierea pentru motive care nu Tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiinTarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia. (2) DesfiinTarea locului de munca trebuie sa fie efectiva Si sa aiba o cauza reala Si serioasa”. 
Potr ivit disp. art. 75 art. 279 „(1) Persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. c) Si d), al art. 65 Si 66 beneficiaza de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucratoare. (2) Fac excepTie de la prevederile alin. (1) persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. d), care se afla in perioada de proba. (3) in situaTia in care in perioada de preaviz contractul individual de munca este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzator, cu excepTia cazului prevazut la art. 51 alin. (2)”, iar potrivit disp. art. 76 art. 279 , „Decizia de concediere se comunica salariatului in scris Si trebuie sa conTina in mod obligatoriu: a) motivele care determina concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritaTi, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate Si termenul in care salariaTii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in condiTiile art. 64”. 
Potrivit disp. art. 78 art. 279 „Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta”, iar potrivit disp . art. 80 art. 279 „(1) in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei Si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. (2) La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune parTile in situaTia anterioara emiterii actului de concediere (…)”. 
De asemenea, prin Decizia nr. 8/2014 pronunTata de Inalta Curte de CasaTie Si JustiTie, fiind admise recursurile in interesul legii, s-a stabilit ca „in interpretarea Si aplicarea dispoziTiilor art. 78 din art. 279 cu referire la art. 75 alin. (1) din acelaSi cod, neacordarea preavizului cu durata minima prevazuta de art. 75 alin. (1) din art. 279 , republicat, respectiv cu durata cuprinsa in contractele colective sau individuale de munca, daca aceasta este mai favorabila angajatului, atrage nulitatea absoluta a masurii de concediere Si a deciziei de concediere. in interpretarea Si aplicarea dispoziTiilor art. 76 lit. b) din art. 279 , raportat la dispoziTiile art. 78 din acelaSi cod, lipsa din cuprinsul deciziei de concediere a menTiunii privind durata preavizului acordat salariatului nu este sancTionata cu nulitatea deciziei Si a masurii concedierii atunci cand angajatorul face dovada ca i-a acordat salariatului preavizul cu durata minima prevazuta de art. 75 alin. (1) din art. 279 sau cu durata prevazuta in contractele colective sau individuale de munca, in ipoteza in care aceasta este mai favorabila angajatului”. 
Potri vit disp. art. 272 art. 279 „Sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infaTiSare”. 
Or, in speTa, prima instanT a a constatat ca intimata nu a respectat dispoziTiile imperative ale art. 76 alin. 1 lit. a Si b art. 279 , respectiv nu a precizat in cuprinsul deciziei de concediere nr. 21/04. 06. 2018 durata preavizului. 
Contrar susTinerilor sale, tribunalul a reTinut ca intimata nu a facut dovada ca ar fi respectat disp. art. 75 art. 279 , respectiv ca i-ar fi acordat contestatorului preavizul de 20 de zile lucratoare prevazut de dispoziTiile legale. Dimpotriva, din pontajul lunii mai 2018, depus la fila 51 dosar, rezulta ca in luna mai 2018 contestatorul s-a aflat timp de 15 zile lucratoare in concediu de odihna, 6 zile pontat cu ”I” Si apoi inscris cu 0 activitate Si salariu Si in continuare in luna iunie 2018. Perioada de preaviz are o dubla semnificaTie, atat pecuniara, cat Si de stagiu de cotizare, iar din actele dosarului rezulta ca perioada de preaviz nu a fost respectata efecti v la concedierea contestatorului. 
Pe cale de consecinTa, raportat la dispoziTiile legale menTionate, prima instanT a a co nstatat ca decizia nr. 20/04. 06. 2018, prin care s-a dispus concedierea contestatorului in temeiul disp. art. 65 alin. 1 art. 279 , este lovita de nulitate absoluta. 
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, tribunalul a constatat ca este intemeiata contestaTia formulata de contestatorul G D_ in contradictoriu cu intimata S. C. „R P_ E_” S. R. L. , constata nd nulitatea absoluta a deciziei nr. 21/04. 06. 2018 emisa de intimata. 
in temeiul art. 80 alin. 1 Si 2, prima instanta a obliga t intimata la reintegrarea contestatorului pe funcTia deTinuta anterior Si la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizate, precum Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, incepand cu data concedierii Si pana la reintegrarea efectiva. 
in temeiul disp. art. 453 Cod procedura civila, tribunalul a obliga t intimata sa achite contestatorului suma de 1800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. 
impotriva acestei sentinTe a declarat apel  S. R. L. , criticand-o pentru nelegalitate Si netemeinicie. 
SusTine apelanta ca se impune reanalizarea intregului probatoriului administrat sa se constate ca decizia de concediere  a fost una corecta Si legala, desfiinTarea postului a fost una reala Si efectiva, iar criteriile obiective avute in vedere in cauza au fost corect valorificate, sunt permise de lege Si nu sunt de natura sa contrazica legal itatea actului de concediere emis de angajator. 
Astfel, susTine apelanta, masura concedierii a corespuns unei nevoi obiective, reale Si serioase a societaTii Si nu a ascuns o concediere abuziva. Nerespectarea unor condiTii de forma, dar indeplinirea lor efectiva de catre angajator, nu poate fi sancTionata cu nulitatea deciziei de concediere pentru lipsa elementelor prevazute de art. 76 alin. (1) lit. a) Si b) art. 279 . Motivul care a dus la concedierea intimatului a fost cunoscut de catre acesta Si nu a conferit temei numai pentru aceasta concediere, ci s-a aplicat tuturor angajaTilor. Tot personalul angajat al societaTii a cunoscut despre desfiinTarea sediului lucrativ din judeTul IaSi. Odata cu mutarea sediului Si desfiinTarea punctului de lucru al societaTii din jud. IaSi au incetat contractele individuale de munca ale salariaTilor. in mod evident, intimatul a cunoscut motivul care a dus la incetarea contractului de munca, desfiinTarea sediului lucrativ avand drept consecinTa incetarea oricarei activitaTii pe care o desfaSura societatea. Mai mult, chiar intimatul a ajutat, impreuna cu alTi angajaTi, la relocarea societaTii, transportand birourile, calculatoarele Si alte bunuri ale societaTii la B_. 
Apreciem ca decizia contestata respecta prevederile art. 65 alin. (1) din art. 279 , cauza incetarii contractului de munca constand in desfiinTarea locului de munca din motive fara legatura cu persoana contestatorului, desfiinTarea locului de munca fiind una efectiva Si avand o cauza reala Si serioasa, in concordanTa cu prevederile art. 65 alin. (2) din art. 279 . 
Considera apelanta ca s copul dispoziTiilor art. 65 art. 279 este acela de a proteja salariatul de o eventuala atitudine abuziva a angajatorului, rolul instanTei fiind acela de a cerceta daca desfiinTarea postului a fost justificata de o cauza obiectiva. Libertatea societaTii de a lua decizii asupra activitaTii, in funcTie de situaTia economica, nu a dus la incalcarea drepturilor intimatului, desfiinTarea sediului lucrativ avand o cauza reala Si serioasa, masura concedierii fiind luata in mod imparTial, in limitele legii Si a avut in vedere o situaTie organizatorica care nu putea fi gestionata in alt mod. 
i n concret, dificultaTile economice au facut necesara reorganizarea activitaTii Si desfiinTarea sediului lucrativ din jud. IaSi. Astfel, din inscrisurile ataSate, rezulta ca, inca din data de 30 aprilie 2018, contractul de inchiriere pentru sediu a fost reziliat de catre proprietar, curentul electric a fost decuplat, personalul societaT ii neputand desfaSura niciun fel de a ctivitate in aceasta perioada. i ntampinand reale probleme in achitarea chiriei din cauza cheltuielilor foarte mari, lipsa vanzarilor, pierderile suferite, depaSirea nivelului cheltuielilor totale stabilit prin bugetul de venituri Si cheltuieli, societatea a fost determinat a sa ia masuri de reorganizare. Toate aceste aspecte concretizeaza cauza reala Si serioasa in concedierea intimatului, impusa de dificultaTile economice. 
Chiar daca acest salariat nu a mai lucrat efectiv din luna aprilie 2018, societatea a menTinut postul Si a achitat toate drepturile. i n condiTiile in care sediul/punctul de lucru nu mai exista, apelanta susTine ca nu i-ar ramane decat sa menTina un post de lucru de care nu are nevoie Si sa plateasca in mod nem eritat un salariu pentru care sa nu prime asca nici o contraprestaTie. Or, o astfel de soluTie este injusta nu numai pentru angajator, ci Si faTa de ceilalTi angajaTi din societate. 
Intimatul considera ca trebuie sa fie platit pentru ca sa nu faca nimic, atitudine care dovedeSte vadita rea-credinTa din partea acestuia Si contravine scopului pentru care normele prevazute in art. 279 au fost edictate. 
Referitor la motivul privind neindicarea in decizia de concediere a duratei preavizului, sens in care instanta de fond a reTinut Decizia in interesul legii nr. 8/2014 pronunTata de i nalta Curte de CasaTie si JustiTie, cu privire la interpretarea Si aplicarea art. 78 art. 279 raportat la art. 76 lit. b), art. 75 al. (1) art. 279 , apelanta precizeaza faptul ca data incetarii contractului de munca include preavizul legal platit, chiar fara prezentarea la serviciu, precum Si zilele de concediu aferente pana la data concedierii, deSi societatea nu mai desfaSura niciun fel de activitate inca din luna aprilie 2018. 
Astfel, potrivit deciziei menTionate, lipsa, din cuprinsul deciziei de concediere, a menTiunii privind durata preavizului acordat salariatului nu este sancTionata cu nulitatea deciziei Si a masurii concedierii, atunci cand angajatorul face dovada ca i-a acordat salariatului preavizul cu durata minima prevazuta de art. 75 alin. (1) din art. 279 sau cu durata prevazuta in contractele colective sau individuale de munca, in ipoteza in care aceasta este mai favorabila angajatului. 
Prin urmare, cat timp a fost platit intimatului dreptul de preaviz, motivul de nulitate a concedierii este acoperit, iar compensaTia baneasca nu il dezavantajeaza pe angajat, avand in vedere ca nu se mai desfaSura niciun fel de activitate din luna aprilie 2018. Omiterea indicarii acestui element in cadrul deciziei de concediere nu afecteaza legalitatea masurii de concediere inseSi, intrucat societatea a respectat condiTia acordarii preavizului. ASadar, doar neacordarea efectiva a preavizului se sancTioneaza cu nulitatea absoluta, potrivit art. 78 art. 279 , care nu vizeaza Si conTinutul propriu-zis al actului, sub aspect formal. 
Solicitarea intimatului de repunere a parTilor in situaTia anterioara, in sensul reintegrarii acestuia pe funcTia Si postul deTinute anterior incetarii contractului individual de munca, este imposibila juridic Si faptic, societatea mu t andu-se in alt judeT, respectiv in mun. B_, locaTie in care salariatul a refuzat sa iSi desfaSoare activitatea. 
Pentru aceste motive, apelanta solicita admiterea apelului Si respingerea acTiunii, inclusiv a cererilor accesorii. 
in drept, au fost invocate disp. art. 466 Si urm. NCPC. 
in susTinerea apelului s-a solicitat proba cu un martor Si inscrisuri. 
Intimatul G D_ a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului. 
SusTine intimatul ca drepturile salariale nu i-au fost platite din luna ianuarie 2018, in acest sens venind Si soluTia Tribunalului IaSi din dosarul XXXXXXXXXXXX, de admitere a cererii Si de obligare a angajatorului la plata drepturilor salariale. Astfel, toate susTinerile precum ca ar fi fost platit in perioada anterioara concedierii sunt false. 
Angajatorul nu a facut nicio dovada a oferirii unei perioade de preaviz, faptul desfiinTarii punctului de lucru din IaSi nefiind un aspect de natura a motiva decizia de concediere. 
Mai mult decat atat, considera intimatul ca in mod corect a reTinut prima instanT a dispoziTiile art. 78 Si 80 C odul muncii, angajatorul susTinand in motivele de apel ca este imposibila aplicarea legislaTiei Si in special a Codului Muncii, invocand strict reanaliza rea situaTiei de fapt. 
in consecinTa, solicita respingerea apelului, cu acordarea cheltuielilor de judecata. 
in apel s-a administrat doar proba cu insc risuri, pentru motivele expuse i n incheierea de dezbateri. 

Analizand actele Si lucrarile dosarului prin prisma motivelor invocate Si a dispoziTiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constata ca apelul declarat de  S. R. L. este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
Prin sentinTa atacata, prima instanta a constatat nulitatea deciziei de concediere nr. 21/04. 06. 2018 pentru incalcarea prevederilor imperative ale art. 76 alin. 1 lit. a Si b art. 279 , respectiv neprecizarea in cuprinsul deciziei a duratei preavizului, precum Si ale art. 75 art. 279 , respectiv neacordarea preavizului de 20 de zile lucratoare. 
in atare condiTii, deSi apelanta invoca motive ce Tin de fondul cauzei, respectiv de temeinicia masurii concedierii, acestea nu pot fi avute in vedere decat in masura in care s-ar constata ca decizia de concediere nu este lovita de nulitate. 
Astfel, examinand prioritar excepTia de fond a nulitaTii deciziei, reTinuta de prima instanta, Curtea de Apel constata ca nu pot fi reTinute criticile apelantei. 
Decizia nr. 8/2014 pronunTata de Inalta Curte de CasaTie Si JustiTie in recurs in interesul legii, a stabilit ca „in interpretarea Si aplicarea dispoziTiilor art. 78 din art. 279 cu referire la art. 75 alin. (1) din acelaSi cod, neacordarea preavizului cu durata minima prevazuta de art. 75 alin. (1) din art. 279 , republicat, respectiv cu durata cuprinsa in contractele colective sau individuale de munca, daca aceasta este mai favorabila angajatului, atrage nulitatea absoluta a masurii de concediere Si a deciziei de concediere. in interpretarea Si aplicarea dispoziTiilor art. 76 lit. b) din art. 279 , raportat la dispoziTiile art. 78 din acelaSi cod, lipsa din cuprinsul deciziei de concediere a menTiunii privind durata preavizului acordat salariatului nu este sancTionata cu nulitatea deciziei Si a masurii concedierii atunci cand angajatorul face dovada ca i-a acordat salariatului preavizul cu durata minima prevazuta de art. 75 alin. (1) din art. 279 sau cu durata prevazuta in contractele colective sau individuale de munca, in ipoteza in care aceasta este mai favorabila angajatului”. 
Or, in speTa, astfel cum a reTinut Si prima instanta, in decizia de concediere contestata nu este menTionata durata preavizului. 
De asemenea, deSi apelanta susTine ca a acordat Si platit salariatului-intimat preavizul, cu toate ca nu a facut menTiunea corespunzatoare in decizia de concediere, aceasta imprejurare nu a fost dovedita. 
Statele de plata depuse in apel atesta ca, in perioada ianuarie-mai 2018, contestatorului-intimat i s-au platit doar drepturi salariale pentru orele lucrate Si indemnizaTi e concediu de odihna (5 zile in februarie, 15 zile in aprilie, 15 zile in mai), nu Si cele 20 zile lucratoare de preaviz menTionate in contractul individual de munca, cu referire la disp. art. 75 alin. 1 art. 279 . 
Or, conform disp. art. 272 art. 279 , sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului. 
Pe de alta parte, potrivit disp. art. 75 art. 279 „(1) Persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. c) Si d), al art. 65 Si 66 beneficiaza de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucratoare”, iar potrivit art. 76 art. 279 , decizia de concediere se comunica salariatului in scris Si trebuie sa conTina in mod obligatoriu: …b) durata preavizului ; conform art. 78 art. 279 „Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta”. 
Ca atare, avand in vedere ca angajatorul nu a respectat dreptul salariatului la preavizul de 20 zile lucratoare, acesta nefiind menTionat nici in decizia de concediere Si nici acordat efectiv salariatului, in mod corect  a reTinut prima instanta ca decizia contestata este lovita de nulitate absoluta pentru incalcarea prevederilor imperative ale art. 76 alin. 1 lit. b art. 279 , Si ale art. 75 alin. 1 art. 279 . 
ASadar, constatand ca decizia nr. 21/04. 06. 2018 este lovita de nulitate absoluta, in mod corect prima instanta a facut Si aplicarea prevederilor art. 80 art. 279 , conform carora „(1) in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei Si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. (2) La solicitarea salariatului, instanta care a dispus anularea concedierii va repune parTile in situaTia anterioara emiterii actului de concediere (…)”. 
in speTa, concedierea fiind nelegala, repunerea parTilor in situaTia anterioara opereaza in baza dispoziTiilor anterior enunTate, instanta neputand sa mai analizeze motivele de temeinicie ale deciziei de concediere, invocate de apelanta, pentru a putea constata ca nu este posibila reintegrarea. 
Pentru toate considerentele aratate, constatand ca nu sunt incidente motivele invocate, in baza disp. art. 480 alin. 1 NCPC, Curtea de Apel va respinge apelul declarat de societatea-intimata Si va pastra sentinTa atacata. 
in baza disp. art. 482 cu referire la art. 453 alin. 1 NCPC, apelanta va fi obligata sa plateasca intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat conform dovezii de la fila 46 dosar (chitanTa nr. 416/25. 06. 2017). 
 
PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,
DECIDE :
 
Respinge apelul declarat de  S. R. L . impotriva sentinTei civile nr. 479/28. 03. 2019 a Tribunalului IaSi, sentinTa pe care o pastreaza. 
Obliga apelanta sa plateasca intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecata. 
Definitiva. 
PronunTata azi, 16. 10. 2019, prin punerea soluTiei la dispoziTia parTilor prin mijlocirea grefei instanTei.