Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea inregistrata la data de 21.06.2013, contestatorul B_ L_, in contradictoriu cu parata _ in insolventa, a formulat contestatie impotriva deciziei nr. 1214/15.05.2013 emisa de aceasta prin care i-a incetat contractul individual de munca in temeiul disp.art. 65 si 66 din Codul muncii, solicitand anularea deciziei, reintegrarea pe postul avut anterior si obligarea unitatii la plata despagubirilor cu titlu de drepturi salariale calculate de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva, in cuantum actualizat cu indicele de inflatie, si a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat in aceasta perioada.

In acelasi mod a procedat angajatorul si cu decizia de concediere pe care contestatorul o apreciaza ca nelegala intrucat nu i-a fost comunicata. Se mentioneaza in continuare ca angajatorul nu a respectat procedura prevazuta de lege pentru concedierea colectiva si, in plus, a dispus incetarea contractului individual de munca fara respectarea dreptului de preaviz si invocand desfiintarea postului care in realitate nu este efectiva si reala de vreme ce atributiile contestatorului au fost preluate de alte persoane (art. 65 alin.2 art. 279 ).
In ceea ce priveste continutul deciziei de concediere, comunicata la sediul intimatei la data de 07.06.2013, contestatorul a invocat faptul ca aceasta nu cuprinde motivele care au determinat concedierea, durata preavizului si criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere. A mai aratat contestatorul ca la luarea masurii reducerii de personal trebuiau aplicate disp.art. 43 alin.1-3 din CCM la nivel de unitate care stabilesc ordinea in care se analizeaza aceste criterii, primul dintre acestea fiind cel al competentei profesionale - pe care l-ar fi depasit avand in vedere faptul ca la evaluarile privind realizarea obiectivelor de performanta a obtinut rezultate si calificative maxime.
In drept, contestatia a fost intemeiata pe disp.art. 78 raportat la art. 65, 69, 73-75 art. 279 .
In sustinerea actiunii au fost depuse inscrisuri.
Formuland intampinare la data de 12.03.2014, intimata a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata aratand urmatoarele:
Intimata se afla in procedura generala a insolventei, iar restructurarea activitatii si masura concedierilor in scopul eliminarii pierderilor operationale (prin redimensionarea schemei de personal, in special) nu puteau fi evitate. S-a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata (intrucat masurile administratorilor judiciari trebuiau contestate in fata judecatorului sindic, in temeiul Legii nr. 85/2006), exceptia necompetentei instantei in solutionarea contestatiei (sustinandu-se totodata si suspendarea actiunii in baza art. 36 din Legea 85/2006), exceptia lipsei de interes (o eventuala hotarare judecatoreasca neputand fi pusa in executare in mod independent de procedura insolventei), exceptia autoritatii de lucru judecat (cu motivarea ca planul de disponibilizare a fost atacat pentru nelegalitate in instanta, actiunea fiind respinsa in mod irevocabil) - exceptii respinse conform motivarii inserate in practicaua incheierilor de sedinta din 16.0.2014, respectiv 12.09.2014.
Pe fondul cauzei intimata a sustinut ca potrivit art. 86 alin.6 din Legea nr. 85/2006, desfacerea contractelor individuale de munca dupa data deschiderii procedurii insolventei se face de urgenta, fara a fi necesara parcurgerea procedurii de concediere colectiva, angajatorul, prin administrator judiciar ori lichidator, fiind obligat sa acorde personalului concediat doar preavizul de 15 zile, preaviz de care contestatorul a beneficiat.
In legatura cu decizia de concediere, intimata a aratat ca aceasta a fost comunicata prin executor judecatoresc conform notificarii nr. 351/22.05.2013, despre concediere contestatorul afland inca din data de 14.05.2013 cand au fost afisate listele cu salariatii afectati de disponibilizare, de care a luat cunostinta prin semnatura. A sustinut intimata ca motivul pentru care a fost trecut la program normal pe perioada preavizului (sarcinile fiindu-i preluate de doua persoane din Serviciul Planificare Productie si Dispecerat) a fost reprezentat de prevederile art. 3 alin.2 din decizia de concediere prin aplicarea carora i s-a dat angajatului posibilitatea de a-si cauta un loc de munca. in conditiile in care in aceeasi perioada alti trei dispeceri se aflau in concedii de odihna sau medicale, se poate afirma ca activitatea specifica Dispeceratului s-a desfasurat in conditii normale si cu mai putin de 5 persoane.
Cu privire la nulitatea deciziei de concediere, intimata a precizat ca motivele care au dus la aceasta masura sunt prezentate in art. 2 al deciziei, printre acestea regasindu-se intrarea _ insolventa, activitatea redusa a intreprinderii, necesitatea reducerii cheltuielilor etc., precum si faptul ca postul de dispecer, ocupat de contestator, nu se mai regaseste in Organigrama din 15.05.2013, reducerea acestuia fiind una efectiva, reala si serioasa, avand la baza situatia economica a intimatei, dar si hotararea celor doi soti, ale caror posturi aveau sa fie afectate de disponibilizare, in sensul de a fi pastrata in munca sotia contestatorului.
In sustinere s-au depus inscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 2108 din 14 noiembrie 2014, Tribunalul Arges a respins contestatia, retinand in considerente urmatoarele:
Contestatorul a fost angajatul intimatei, pe postul de dispecer, in cadrul Serviciului Planificare Productie si Dispecerat al _ in insolventa conform sentintei civile nr. 617/30.01.2013 pronuntate de Tribunalul V_ in dos. nr. x.
Prin decizia nr. 1214/15.05.2013 emisa de catre intimata, decizie contestata, contestatorului i-a incetat contractul individual de munca in temeiul disp.art. 65 si 66 din art. 279 .
Structurand motivele contestatiei formulate impotriva deciziei de concediere, instanta a constatat ca fostul salariat al _-a plans impotriva urmatoarelor aspecte de nelegalitate si netemeinicie a deciziei de concediere, astfel:
Contestatorul a invocat ca decizia de concediere este nelegala intrucat angajatorul a incalcat disp.art. 76 alin.1 art. 279 , necomunicandu-i aceasta decizie.
Din textul legal invocat, instanta a constatat ca acesta reglementeaza forma ad instrumentum pe care trebuie s-o imbrace decizia de concediere, aceasta trebuind intocmita in scris, in aceasta varianta urmand a fi comunicata salariatului. Textul nu reglementeaza sanctiunea necomunicarii, ci doar aspectul ca masura de concediere isi produce efectele juridice din momentul in care este primita, comunicata, luata la cunostinta de angajat, la care se adauga perioada de preaviz. in cazul contestatorului, aceasta a fost comunicata la data de 22.05.2013 prin executor judecatoresc (a se vedea stampila aplicata pe cea de a doua pagina a deciziei), dar si personal, in copie, la sediul intimatei, la data de 07.06.2013, dupa cum afirma si contestatorul in cererea sa de chemare in judecata.
Cat despre intentia de concediere in scopul redresarii economice, contestatorul a avut cunostinta cel mai tarziu la data de 15.05.2013, care este si data emiterii deciziei contestate, cand au fost afisate la sediul punctului de lucru Directia Petrochimica B_ listele cu persoanele propuse pentru disponibilizare, intre care se regasea si contestatorul (fila 7).
A mai aratat contestatorul ca intimata nu a respectat procedura prevazuta de lege pentru concedierea colectiva si mai exact s-a referit la faptul ca aceasta a dispus incetarea contractului individual de munca fara respectarea dreptului de preaviz.
Verificand insa disp.art. 86 alin.6 din Legea nr. 85/2006, instanta a constatat ca potrivit acestui text legal, dupa data deschiderii procedurii insolventei (situatie in care se afla intimata la data emiterii deciziei de concediere), desfacerea contractelor individuale de munca se face de urgenta, fara a fi necesara parcurgerea procedurii de concediere colectiva. Singura obligatie a angajatorului, prin administrator judiciar ori lichidator, in legatura cu masura concedierii, este aceea de a acorda personalului concediat preavizul de 15 zile.
Analizand decizia de concediere sub acest aspect, instanta a constatat ca la art. 3 al deciziei este prevazut dreptul contestatorului de a beneficia de preaviz de 15 zile lucratoare de la data comunicarii deciziei, iar de acest drept contestatorul a beneficiat efectiv daca se are in vedere faptul ca decizia a fost comunicata la 22.05.2013, iar in decizie se mentioneaza ca data a incetarii raporturilor de munca 14.06.2013.
De acest drept de preaviz a beneficiat contestatorul nu numai scriptic, ci si concret, avand in vedere ca fata de luna mai, cand in schema de personal a Dispeceratului figurau cinci persoane printre care si contestatorul, in luna iunie atributiile postului contestatorului, desfiintat ca urmare a restructurarii si deciziei de concediere, au fost preluate de personal din alte departamente, dand posibilitatea acestuia chiar sa absenteze in scopul cautarii unui alt loc de munca.
Preluarea atributiilor postului desfiintat de catre alti salariati, cu alte atributii, din cadrul unor alte departamente, denota faptul ca activitatea specifica in cadrul departamentului din care a fost disponibilizat contestatorul se poate desfasura si cu un numar mai mic de angajati, care pot cumula atributii din doua sau, dupa caz, mai multe departamente - acesta fiind unul din scopurile urmarite de o societate in insolventa pentru a-si diminua cheltuielile printre care si cele de personal.
Prin urmare, netemeinica s-a retinut a fi si sustinerea contestatorului in sensul ca desfiintarea postului sau nu este efectiva si reala, din inscrisurile existente la dosarul cauzei rezultand ca din cei 3.308 salariati au ramas doar 2.339 necesari, dar si suficienti pentru desfasurarea activitatii _ organigramei aprobate, prin planul de disponibilizare, pentru perioada de dupa concedieri.
In ceea ce priveste continutul deciziei de concediere, instanta a constatat ca in partea de preambul, dar si in art. 2 al deciziei, aceasta face trimitere la sentinta comerciala prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolventei, la textele de lege derogatorii de la dreptul comun in ceea ce priveste procedura concedierii in situatia insolventei, la interdictiile de concediere ce trebuie respectate indiferent de situatia in care se afla angajatorul, la planul de disponibilizare si organigrama corespunzatoare acestuia, precum si la masurile sociale pentru protectia persoanelor disponibilizate. P_ urmare, chiar daca a emis decizia de concediere in timpul derularii procedurii de insolventa, intimata a motivat masura luata, dand dovada de transparenta si posibilitatea concediatului sa verifice realitatea si veridicitatea celor prezentate ca motive obiective de concediere, care nu au tinut de persoana salariatului.
Cat despre criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere, instanta a observat de asemenea faptul ca in motivarea deciziei se invoca respectarea disp.art. 43 alin.1-3 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul _ 14), iar alin.2 face trimitere la competenta profesionala raportata la persoanele care au firma privata, la cele care cumuleaza doua sau mai multe functii in societati comerciale diferite sau salariul cu pensia, la cele care indeplinesc conditiile de pensionare (la cerere sau pentru limita de varsta), precum si la cele ce au inregistrat cel putin doua abateri in ultimele 12 luni. De asemenea, alin.3 al aceluiasi articol priveste situatia in care ambii soti angajati ai aceleiasi intreprinderi sunt afectati de concediere (aspect avut in vedere de intimata, aceasta pastrand in firma sotia contestatorului, la momentul mai 2013) sau a persoanelor cu copii in intretinere etc.
S-a observat astfel ca data fiind starea de insolventa, criteriile de concediere nu au vizat nivelul de pregatire profesionala, ci - avand in vedere si criteriile prevazute de art. 43 din CCM la nivelul intimatei - s-au disponibilizat salariatii (969) ale caror posturi au fost apreciate ca necesar de desfiintat in scopul redresarii economice a societatii prin reducerea de personal.
Prin urmare, avand in vedere toate cele ce preced, prin interpretarea per a contrario a disp.art. 78 art. 279 , in conditiile in care intimata se afla in procedura insolventei, instanta a apreciat decizia contestata legala si temeinica, motiv pentru care o a mentinut-o, respingand contestatia formulata impotriva acesteia.
impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, contestatorul B_ L_, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie astfel:
Decizia este lovita de nulitate absoluta, deoarece intimata _ a respectat procedura prevazuta la art. 154 si art. 163 din Legea nr. 134/2010 privind Noul Cod de procedura civila, care reglementeaza comunicarea actelor. Apelantul a sustinut ca simpla existenta a unei stampile a executorului judecatoresc, aplicata pe cea de-a doua pagina a deciziei de concediere, nu arata ca executorul judecatoresc a indeplinit procedura de comunicare si nu dovedeste faptul ca decizia de concediere i-a fost comunicata contestatorului si ca acesta a refuzat primirea ei, nefiind respectate dispozitiile mentionate din Noul Cod de procedura civila.
Decizia este lovita de nulitate pentru nerespectarea dreptului de preaviz in conformitate cu prevederile art. 75 alin.1 din art. 279 , avand in vedere ca apelantul a luat la cunostinta de decizia de concediere in data de 07.06.2013, cand a primit o copie a acesteia, iar contractul de munca i-a fost desfacut incepand cu data de 14.06.2013 si prin urmare nu a beneficiat de preavizul de 15 zile. In mod gresit instanta de fond a retinut ca a beneficiat de acest drept de preaviz. Astfel, in loc sa beneficieze de preavizul de 15 zile, apelantul considera ca a beneficiat doar de un preaviz de 7 zile, avand in vedere ca abia in data de 07.06.2013 i s-a inmanat o copie a deciziei de concediere.
Considera apelantul ca in conformitate cu prevederile art. 76 si 77 art. 279 , conditia formei scrise pe care trebuie sa o imbrace o decizie de concediere, precum si obligatia de a fi comunicata salariatului reprezinta conditii de valabilitate, etape ale procedurii de concediere la care face referire art. 78 art. 279 . in plus, legea stabileste in mod imperativ ca decizia de concediere produce efecte din momentul comunicarii in forma scrisa catre salariat.
Decizia de concediere este lovita de nulitate pentru nerespectarea conditiilor de legalitate prevazute de art. 65 alin.(2) si art. 76 lit.d din art. 279 . Arata apelantul ca din inscrisurile depuse de intimata la dosarul cauzei nu rezulta ca aceasta a facut dovada ca desfiintarea postului ocupat de contestator a fost efectiva si nu a dovedit caracterul real si serios al concedierii.
Instanta a interpretat in mod gresit sustinerile intimatei prin care declara ca activitatea din cadrul biroului dispeceri se poate desfasura cu un numar mai mic de salariati, sustinand ca postul ocupat de contestator a fost desfiintat si ca prin preluarea atributiilor de catre alte persoane din cadrul altor departamente s-a realizat scopul urmarit de societatea aflata in insolventa, acela de diminuare a cheltuielilor.
Apreciaza apelantul ca desfiintarea postului nu a fost efectiva deoarece in locul de munca ocupat de acesta isi desfasoara activitatea in mod permanent o alta persoana, in baza unei decizii de detasare, dl. I_ M_.
Desfacerea contractului de munca al contestatorului nu are o cauza serioasa, deoarece nu reprezinta o restrangere a activitatii daca atributiile sunt preluate in totalitate de alt angajat care isi desfasoara activitatea permanent in acel loc de munca. P_ urmare, concedierea nu a vizat desfiintarea postului ocupat de apelant, ci persoana care ocupa acest post.
De asemenea, intimata a inregistrat in decizia de concediere criterii de selectie descrise in mod generic, fara sa dovedeasca faptul ca selectia salariatilor disponibilizati a fost serioasa si nu stabilita de la inceput, in sensul ca a vizat in concret anumiti salariati.
Cu privire la criteriile avute in vedere de angajator la stabilirea ordinii de prioritate la concediere, apelantul a aratat ca in baza planului de restructurare angajatorul a stabilit desfiintarea unui numar de posturi (aproximativ 1000) ca masura a eficientizarii activitatii, din cadrul biroului dispeceri, dintr-un numar de 5 posturi trebuind sa fie suprimat unul singur.
D_ urmare este evident ca in conditiile in care concedierea a vizat un loc de munca de natura celui ocupat de contestator si nu chiar postul sau, selectia salariatilor trebuia facuta in ordinea de prioritati stabilita de lege si/sau de contractele colective de munca. Astfel, la art. 43 din CCM valabil in anul 2013 la nivelul _ aliniatul 2 se prezinta ordinea de prioritati: \\\"La aplicarea reducerii de personal, dupa ocuparea posturilor vacante, se va avea in vedere competenta profesionala si va afecta in ordine: a) persoanele care au firme private; b) salariatii care cumuleaza doua sau mai multe functii in societati comerciale diferite si a celor care cumuleaza pensia cu salariul; c) persoana care indeplineste conditiile de pensionare pentru limita de varsta; d) persoana care indeplineste conditii de pensionare la cerere, conform reglementarilor legale; e) salariatii care au cel putin doua abateri (sanctiuni) in ultimele 12 luni.
Acestea fiind criteriile de baza care stau la aplicarea reducerii de personal, apelantul sustine ca parata nu a facut dovada ca selectia salariatilor a fost efectuata in conformitate cu prevederile legale.
In drept,au fost invocate dispozitiile art. 65, art. 69, art. 75, art. 76, art. 77, art. 78 din art. 279 si art. 466, art. 154 si art. 163 din Noul Cod de procedura civila.
Intimata a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
In apel a fost administrata proba cu inscrisuri, fiind solicitate intimatei, in calitate de angajator.
Examinand sentinta prin prisma criticilor formulate si a inscrisurilor depuse in apel, curtea constata ca apelul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Primul motiv referitor la data comunicarii deciziei de concediere, este neintemeiat.
Astfel, potrivit dovezii de comunicare solicitata in apel, de la fila 56, decizia de concediere a fost comunicata contestatorului prin executor judecatoresc, prin depunerea inscrisului comunicat in cutia postala, in conformitate cu dispozitiile Codului de procedura civila, data inscrisa de agentul procedural in procesul verbal intocmit la depunerea actului in cutia postala facand dovada pana la inscrierea in fals.
Pe cale de consecinta, nici sustinerile contestatorului privind nerespectarea dreptului la preaviz, nu sunt intemeiate, intrucat acesta a argumentat nerespectarea dreptului la preaviz prin faptul ca ar fi luat cunostinta de decizia de concediere la data de 07.06.2013.
Or, avand in vedere ca decizia contestata a fost comunicata la data de 22.05.2013, nu se confirma sustinerile contestatorului.
Motivul de apel referitor la nerespectarea dispozitiilor art. 76 lit. c din art. 279 , este fondat.
In legatura cu aceasta cauza de nelegalitate, se constata ca potrivit art. 76 art. 279 , decizia de concediere trebuie sa contina in mod obligatoriu motivele care determina concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, in cazul concedierilor colective (litera d), lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.
Conform art. 86 alin.6 din Legea nr. 85/2006, prin derogare de la prevederile Codului muncii, dupa data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de munca ale personalului debitoarei se va face de urgenta de catre administratorul judiciar/lichidator, fara a fi necesara parcurgerea procedurii de concediere colectiva; administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucratoare.
Textul arata foarte clar in ce consta derogarea de la dispozitiile Codului muncii, respectiv in ceea ce priveste parcurgerea procedurii de concediere colectiva.
Concedierea colectiva este reglementata de dispozitiile art. 68-74, inserate in sectiunea a 5-a din cap.V din art. 279 , ceea ce inseamna ca derogarea la care se refera art. 86 alin.6 din Legea nr. 85/2006 are in vedere aceste dispozitii, nu si pe cele ale art. 76 din art. 279 , care sunt cuprinse intr-o sectiune distincta, sectiunea a 6-a intitulata \\\"Dreptul la preaviz\\\".
Aceasta inseamna ca angajatorul nu este tinut de obligatia de a parcurge procedura reglementata in sectiunea a 5-a (adica etapele vizand informarea si consultarea reprezentantilor salariatilor si notificarea autoritatilor publice abilitate) insa, odata dispusa concedierea, angajatorul trebuie sa emita o decizie care sa cuprinda elementele prevazute in art. 76 din art. 279 , prin urmare inclusiv criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere.
Conform art. 2 alin. 4 din decizia nr. 1214/15.05.2013 emisa de catre intimata (filele 5-6 - dosar fond), \\\"criteriile avute in vedere la stabilirea ordinii de prioritate la concediere sunt cele prevazute de art. 43 alin 1-3 din Contractul colectiv de munca la nivelul _>
Potrivit art. 43 alin. 1-3 din CCM la aplicarea reducerii de personal, dupa ocuparea posturilor vacante, se va avea in vedere competenta profesionala si va afecta in ordine: a) persoanele care au firme private; b) salariatii care cumuleaza doua sau mai multe functii in societati comerciale diferite si a celor care cumuleaza pensia cu salariul; c) persoana care indeplineste conditiile de pensionare pentru limita de varsta; d)persoana care indeplineste conditiile de pensionare la cerere, conform reglementarilor legale-privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale; e) salariatii care au cel putin doua abateri disciplinare (sanctiuni) in ultimele 12 luni. Potrivit alineatului 3, totodata se vor avea in vedere urmatoarele criterii: a) daca masura ar putea afecta doi soti care lucreaza in societate, se desface contractul individual de munca al sotului care are venitul cel mai mic, fara ca prin aceasta sa se poata desface contractul unei persoane care ocupa un post neafectat de reducere. La luarea acestei masuri vor fi consultati cei doi soti, tinand seama de optiunile lor. b) masura sa afectele mai intai persoanele care nu au copii sau alte persoane in intretinere. c) masura sa afecteze in ultimul rand femeile si barbatii singuri care au in ingrijire copii sau alte persoane in intretinere, sunt unici intretinatori de familie, precum si salariatii care mai au cel mult 3 ani pana la pensionare, la cererea lor.
Alineatul 1 al art. 43 din CCM nu contine efectiv criterii de prioritate la concediere ci prevede interzicerea concedierii pe criterii discriminatorii.
Prin urmare, art. 43 din CCM contine nu mai putin de 6 criterii ce trebuie a fi avute in vedere la concediere, dupa competenta profesionala.
In speta de fata, conform inscrisurilor depuse la dosar, angajatorul a desfiintat un post de dispecer, din totalul de 5 posturi de dispecer ce se regaseau in cadrul Serviciului Planificare, Productie, Dispecerat.
Pe cale de consecinta, in conformitate cu dispozitiile din contractul colectiv de munca si cu dispozitiile art. 76, angajatorul avea obligatia ca, dupa aplicarea criteriului de competenta profesionala, sa faca aplicarea celorlalte criterii prevazute in contract.
In cauza, desi in cadrul notelor scrise depuse la fond-fila 140, intimata a sustinut ca la reducerea de personal, s-a avut in vedere competenta profesionala si apoi diferentierea s-a facut in functie de criteriile descrise la pct. a-e, nu a facut in niciun fel dovada sustinerilor sale, cu privire la evaluarea competentei profesionale a persoanelor care ocupau posturile de dispecer.
In plus, in decizia de concediere sunt indicate toate criteriile de prioritate la concediere, fara a se indica in concret in care din aceste criterii se incadreaza contestatorul.
In cuprinsul deciziei de concediere nu s-a mentionat in concret prin aplicarea carui criteriu, dintre cele enuntate generic si prin trimiterea facuta la contractul colectiv de munca, s-a ajuns la solutia concedierii contestatorului.
Or, pentru respectarea dispozitiilor art. 76 lit. c din art. 279 este necesara o enumerare a criteriilor de stabilire a odinii de prioritate precum si a modului de aplicare a acestora, aplicare ce a avut drept consecinta concedierea contestatorului.
In lipsa indicarii criteriului aplicat in cazul contestatorului, instanta nu poate verifica legalitatea si temeinicia concedierii acestuia.
Prin intampinare, intimata a sustinut ca, in cazul contestatorului s-a aplicat criteriu de disponibilizare indicat in art. 43 alin. 3 lit. a, respectiv si postul ocupat de sotia contestatorului ar fi fost supus reorganizarii.
Curtea retine pe de o parte, ca oricum, intimata nu a facut dovada modalitatii de aplicare a criteriilor de selectare a contestatorului, nici macar in privinta criteriului indicat prin apararile formulate (nefacand dovada aplicarii criteriului competentei profesionale si nefacandu-se dovada ca postul de Sef serviciu comercial, ocupat de sotia contestatorului, neregasindu-se in listele cu posturi desfiintate, de la filele 142-146 dosar fond).
Pe de alta parte, indicarea in fata instantei a criteriului de disponibilizare, face incidente dispozitiile art. 79 din art. 279 , potrivit carora \\\"in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere.\\\", in contextul in care in decizia contestata au fost inserate mai multe criterii de concediere, fara a se preciza ca reclamantul se incadreaza in unul sau mai multe dintre acestea, pentru ca in cuprinsul intampinarii sa se sustina ca in cazul contestatorul a fost aplicat un anumit criteriu de selectie.
Avand in vedere aceasta situatie, decizia de concediere a contestatorului apare ca fiind una nelegala in raport de dispozitiile art. 76 din Codul muncii .
In ceea ce priveste temeinicia deciziei de concediere contestate, s-a sustinut de catre apelantul - contestator ca nu a avut loc o desfiintare efectiva a postului de dispecer ocupat de acesta in cadrul si nu a existat o cauza reala si serioasa a desfiintarii postului, fiind incalcate astfel dispozitiile art. 65 alin.2 din art. 279 .
Analizand temeinicia deciziei contestate, instanta retine ca potrivit art. 65 art. 279 \\\"Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia. Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.\\\"
Prin urmare, conditia de legalitate impusa de textul de lege in cazul unei concedieri pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, este ca desfiintarea locului de munca sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Desfiintarea locului de munca este efectiva atunci cand acesta este suprimat din structura angajatorului, are o cauza reala atunci cand se intemeiaza pe imprejurari obiective, respectiv dificultati economice, transformari tehnologice sau reorganizarea activitatii si este serioasa cand are la baza studii temeinice ce vizeaza imbunatatirea activitatii si nu disimuleaza realitatea, neputand constitui doar un pretext pentru indepartarea salariatului din unitate.
Cu probele administrate in cauza, se constata ca desfiintarea locului de munca al contestatorului a fost efectiva si a avut o cauza reala si serioasa.
Astfel, potrivit organigramei angajatorului, anterior concedierii contestatorului, in cadrul Serviciului Planificare, Productie, Dispecerat, existau 5 posturi de dispeceri. P_ concedierea contestatorului, in cadrul aceluiasi Serviciu au ramas 4 asemenea posturi.
Cele invocate de catre apelant, in sensul ca dupa concedierea acestuia a fost detasata o alta persoana in cadrul Serviciului, nu sunt sustinute de probele administrate. Astfel, _ iunie 2013, a fost detasata o persoana, I_ M_, insa pentru a suplini lipsa unui alt salariat angajat pe postul de dispecer, respectiv Z_ L_, aflat in concediu de odihna-fila 58 dosar apel.
Ulterior lunii iunie 2013, din graficul depus, rezulta ca activitatea in cadrul Serviciului s-a desfasurat cu un numar de 4 posturi de dispecer, fara detasarea vreunei alte persoane.
Rezulta, din probele administrate, ca postul contestatorului a fost desfiintat efectiv.
Sustinerea apelantului, in sensul ca, desfiintarea nu are o cauza reala si serioasa, intrucat, dupa propria apreciere, activitatea Serviciului nu se poate desfasura cu 4 posturi de dispeceri, in loc de 5, nu poate fi retinuta, intrucat instanta nu are caderea sa analizeze oportunitatea masurii de desfiintare a postului, ci numai legalitatea acesteia.
Prin urmare, motivul de apel referitor la netemeinicia deciziei de concediere, nu poate fi retinut.
Pentru aceste considerente, fata de nelegalitatea deciziei de concediere, in mod gresit prima instanta a respins contestatia, in conditiile in care se impunea anularea deciziei de concediere.
Fata de anularea deciziei de concediere devin incidente dispozitiile art. 80 alin. 1 si 2 art. 279 , conform caruia (1) in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.(2) La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere.
Pe cale de consecinta se impune si repunerea partilor in situatia anterioara, prin reintegrarea reclamantului in functia detinuta anterior concedierii, cu plata drepturilor salariale indexate, majorate si actualizate cu rata inflatiei, de care ar fi beneficiat in lipsa concedierii, de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva.
Avand in vedere considerentele expuse, constatand ca sunt intemeiate criticile aduse sentintei, in baza art. 480 Cod procedura civila se va admite apelul si va fi schimbata sentinta, in sensul ca se va admite actiunea si va fi anulata decizia de concediere nr. 1214 din 15.05.2013.
Va fi obligata parata sa reintegreze pe reclamant in functia detinuta anterior concedierii si sa plateasca acestuia drepturile salariale indexate, majorate si actualizate cu rata inflatiei, de care ar fi beneficiat in lipsa concedierii, de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva.

PENTRU ACESTE MOTIVE
In NUMELE LEGII
D E C I D E

Admite apelul declarat de contestatorul B_ L_, CNP: x, domiciliat in _, _ nr. 127, judetul Arges,impotriva sentintei civile nr. 2108 din 14 noiembrie 2014, pronuntata de Tribunalul Arges, in dosarul nr. x, intimata fiind _>prin administratori judiciari ROMINSOLV S.P.R.L si BDO BUSINESS RESTRUCTURING S.P.R.L., cu sediul in Ramnicu V_, _, judetul V_.
Schimba sentinta in sensul ca admite actiunea.
Anuleaza decizia de concediere nr. 1214 din 15.05.2013.
Obliga pe parata sa reintegreze pe reclamant in functia detinuta anterior concedierii si sa plateasca acestuia drepturile salariale indexate, majorate si actualizate cu rata inflatiei, de care ar fi beneficiat in lipsa concedierii, de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 03 iunie 2015, la Curtea de Apel Pitesti - Sectia I Civila.