Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin actiunea formulata la data de 04. 05. 2015 si inregistrata sub nr. XXXXXXXXXXXX, C. M. a chemat in judecata pe parata S. C. A. B. S. A., formuland contestatie impotriva deciziei nr. 1393 emisa de catre parata la data de 01. 04. 2015, solicitand ca, in urma probelor ce vor fi administrate, sa se dispuna:

a) pe cale de exceptii:

- constatarea ca fiind prescris dreptul angajatorului de a aplica sanctiunea disciplinara a desfacerii contractului individual de munca al intimatei:

- constatarea nulitatii absolute a deciziei nr. 1393/01. 04. 2015;

- anularea ca netemeinica si nelegala a deciziei nr. 1393/01. 04. 2015;

b) in subsidiar, inlocuirea sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca al contestatoarei cu una dintre sanctiunile prevazute de art. 248 alin. 1 lit. a-d;

- repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei nr. 1393/01. 04. 2015 si obligarea paratei la plata catre contestatoare a drepturilor salariate cuvenite de la data emiterii deciziei si pana la punerea efectiva in executare a hotararii ce se va pronunta;

- in toate situatiile, obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest proces.

Prin sentinta civila nr. 813/24.09.2015, pronuntata de Tribunalul Calarasi – Sectia Civila in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, s-a admis exceptia nulitatii absolute a deciziei nr. 1393/01. 04. 2015, invocata de reclamanta C. M. ; s-a constatat nulitatea absoluta a deciziei de concediere nr. 1393/01. 04. 2015, emisa de parata S. C. A. B. S. A; s-au repus partile in situatia anterioara emiterii deciziei; a obligat parata la plata catre reclamanta C. M. a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, de la data emiterii deciziei si pana la reincadrarea efectiva; a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 650 lei, cheltuieli de judecata (onorariu aparator).

In considerentele sentintei instanta a retinut ca potrivit art. 252 \"(1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.

(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;

d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;

e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;

f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

(3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.

(4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.

(5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.

Din examinarea deciziei contestate nr. 1393/01. 04. 2015 emisa de parata rezulta ca aceasta a fost emisa cu incalcarea legii.

Decizia este lovita de nulitate datorita lipsei descrierii faptei in detaliu si nu la modul general, adica nu rezulta de fapt care este abaterea disciplinara comisa de reclamanta, deoarece simpla consemnare ca sanctiunea este aplicata pentru participare in mod indirect la furt, nu indeplineste cerinta legii. Nu rezulta care sunt dispozitiile din regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil ce reglementeaza furtul indirect, care au fost incalcate de contestatare, asa cum prevede art. 252 alin. 2 lit. \"b\" din art. 279 si de asemenea, in decizie nu se specifica \"motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate contestatoare pe timpul cercetarii disciplinare prealabile, asa cum prevede art. 252 alin. 2 lit. \"c\" din art. 279 .

In temeiul art. 36 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti, opinia asistentilor judiciari este concordanta cu solutia si considerentele expuse in motivarea prezentei hotarari

Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termen legal si motivat apelanta-parata S. C. A. B. S. A, criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.

Instanta de fond in mod netemeinic, fara a analiza fondul cauzei aflat intr-o stransa legatura cu exceptiile de nulitate invocate de intimata-reclamanta si retinute de instanta, a apreciat ca trebuie cercetate cu prioritate exceptiile invocate, insistand asupra motivelor care vizeaza nulitatea deciziei de concediere nr. 1393/01. 04. 2015 (\"Decizia\"), retinand ca aceasta: \"a fost emisa cu incalcarea legii. \"

In continuare, instanta de fond a aratat ca: \"Decizia este lovita de nulitate datorita lipsei descrierii faptei in detaliu si nu la modul general, adica nu rezulta de fapt care este abaterea disciplinara comisa de reclamanta, deoarece simpla consemnare ca sanctiunea este aplicata pentru participare in mod indirect la furt, nu indeplineste cerinta legii. Nu rezulta care sunt dispozitiile din regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil ce reglementeaza furtul indirect, care au fost incalcate de contestatoare, asa cum prevede art. 252 alin. (2) lit. b) din Codul muncii si de asemenea; in decizie nu se specifica motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de contestatoare pe timpul cercetarii disciplinare prealabile, asa cum prevede art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii

Este evident faptul ca instanta de fond in mod gresit facand o simpla reiterare a dispozitiilor legale, respectiv a prevederilor art. 252 din Codul muncii , si nu o analiza concreta a acestora, a constatat ca Decizia emisa de societate este lovita de nulitate, astfel:

S-a considerat ca \"Decizia este lovita de nulitate datorita lipsei descrierii faptei in detaliu si nu la modul general, adica nu rezulta de fapt care este abaterea disciplinara comisa de reclamanta; deoarece simpla consemnare ca sanctiunea este aplicata pentru participare in mod indirect la furt, nu indeplineste cerinta legii\".

Apelanta solicita instantei sa aiba in vedere faptul ca prin admiterea exceptiei nulitatii absolute a Deciziei, in raport cu dispozitiile art. 252 alin. (2) lit. a) din Codul muncii

A. B. SA republicat pe motiv ca nu este descrisa in detaliu ci la modul general fapta care constituie abatere disciplinara, instanta de fond a dat o interpretare excesiva acestor prevederi legale.

Apelanta considera ca instanta de fond nu putea constata nulitatea absoluta a Deciziei, in raport cu dispozitiile art. 252 alin. (2) lit. a) din Codul muncii republicat, pe motiv ca in Decizie nu este descrisa in detaliu fapta care constituie abatere disciplinara, intrucat in cuprinsul Deciziei, la art. 2. l. l. Descrierea faptei ce constituie abatere disciplinara se mentioneaza: \"Ca urmare a desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile; a fost retinuta in sarcina salariatei C. M., savarsirea urmatoarei abateri disciplinare grave: participarea in mod indirect la sustragerea de furaj din cadrul fermei Modelu 2, jud. Calarasi\".

In interpretarea prevederilor art. 252 alin. (2) lit. a) din Codul muncii republicat, descrierea faptei care constituie abatere disciplinara trebuie facuta in mod concret si precis, pentru a permite instantei sa verifice temeinicia sanctiunii aplicate, prin raportare la o fapta sau la mai multe fapte concrete si la obligatiile stabilite prin contractul individual de munca si regulamentul intern.

In acest sens, Decizia cuprinde pe larg la art. 2. 2 prevederile din contractul individual de munca, Codul muncii si regulamentul de ordine interioara care au fost incalcate de salariata.

Mai mult, Decizia de sanctionare contine la art.11.1. 2 toate aspectele cu privire la verificarea si dovedirea savarsirii abaterii disciplinare de catre intimata-reclamanta, drept care, instanta de fond nu a avut motive temeinice pentru a retine nerespectarea de catre societate a dispozitiilor art. 252 alin. (2) lit. a) din art. 279 republicat, ci din contra, trebuia sa retina faptul ca descrierea faptei care constituie abatere disciplinara a fost facuta in mod concret si precis, instanta avand posibilitatea clara sa verifice temeinicia sanctiunii aplicate, prin raportare la fapta grava savarsita de intimata-reclamanta.

In acest context, apelanta solicita instantei sa aiba in vedere ca Decizia contestata contine de fapt elementul prevazut sub sanctiunea nulitatii absolute la lit. a) din art. 252 alin. (2), si anume o descriere suficienta a faptei pe care subscrisa o imputam intimatei-reclamante, aceasta fapta constand efectiv in aceea ca intimata-reclamanta a participat in mod indirect la (a organizat/premeditat) sustragerea de furai din cadrul fermei Modelu 2, jud. Calarasi.

Dispozitiile legii speciale in materie, Codul muncii , stipuleaza la art. 247 alin. (2) \"Abaterea disciplinara\" ca fiind \"o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici. \"

Asadar, fapta retinuta in sarcina intimatei-reclamante, respectiv: participarea in mod indirect la sustragerea de furai din cadrul fermei Modelu 2 - Calarasi, fiind evident faptul ca a premeditat/comandat sustragerea de furaj din cadrul fermei, alaturi de dna. C. E., reprezinta o fapta in legatura cu munca, savarsita cu vinovatie de catre salariata, prin care aceasta a incalcat regulamentul intern si contractul individual de munca.

Apelanta a mai amintit aici prevederile art. 39 alin. (2) din Codul muncii care enumera obligatiile principale care revin salariatului (intre care: obligatia de a indeplini atributiile care ii revin potrivit fisei postului, obligatia de a respecta disciplina muncii, obligatia de a respecta prevederile cuprinse in regulamentul intern, precum si obligatia de fidelitate fata de angajator in executarea atributiilor de serviciu).

Pe de alta parte, angajatorul are dreptul legal, conform art. 40 alin. (1) lit. d) din Codul muncii , sa exercite controlul asupra modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu, sa constate savarsirea abaterilor disciplinare, precum si sa aplice sanctiunile corespunzatoare, potrivit legii, contractului colectiv de munca aplicabil si regulamentului intern.

Or, tocmai in exercitarea dreptului legal de constatare a savarsirii abaterii disciplinare de catre intimata-reclamanta, apelanta a retinut sustinerile mincinoase si contradictorii ale acesteia si pasivitate fata de declaratia data de colega sa, C. E., cu privire la impartirea furajului sustras, de natura sa ne creeze prejudicii importante. Toate acestea nu sunt prezumate, ci dovedite cu probe substantiale (declaratii, foto screen telefon) in sarcina intimatei-reclamante.

Astfel, odata stabilita si probata abaterea disciplinara a salariatei, angajatorul este singurul in masura sa decida aplicarea si intinderea sanctiunii disciplinare adecvate.

Apelanta arata instantei faptul ca, in conformitate cu dispozitiile art. 247 alin. (1) din Codul muncii republicat, \"Angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai, ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinar. \"

De asemenea, la aplicarea sanctiunii disciplinare a intimatei-reclamante, au fost avute in vedere si criteriile de stabilire a sanctiunii disciplinare, prevazute de art. 250 din art. 279 republicat, respectiv: imprejurarile in care a fost savarsita fapta, gradul de vinovatie a salariatei, consecintele abaterii disciplinare si comportarea generala in serviciu a salariatei.

Astfel, desi in cauza dedusa judecatii instanta de fond ar fi putut observa cu usurinta faptul ca intimata-reclamanta, cu rea-credinta si in mod constient, a premeditat/comandat sustragerea de furaj din cadrul fermei, aceasta a decis sa nu ia in considerare fondul cauzei, pronuntandu-se evaziv asupra exceptiilor de nulitate absoluta a Deciziei. Or, instanta de judecata era datoare sa cerceteze intreg probatoriul administrat in cauza si sa pronunte o hotarare care sa reflecte realitatea.

Intr-o speta similara, Curtea de Apel Bucuresti a retinut: \"Rationamentul expus de instanta de fond cu privire la lipsa descrierii explicite si concrete a faptei savarsite, fapt ce a condus la retinerea nelegalitatii deciziei de concediere este eronat si urmeaza a fi inlaturat. Este adevarat ca legiuitorul a instituit in sarcina angajatorului obligatia de a descrie fapta care constituie abatere disciplinara in cuprinsul deciziei de concediere, sub sanctiunea nulitatii absolute, insa Curtea retine ca prin descrierea faptei, in intelesul art. 252 alin. (2) lit. a) art. 279 se intelege precizarea imprejurarilor comiterii unei actiuni sau inactiuni culpabile a salariatului care pot conduce la concluzia ca salariatul a incalcat normele de disciplina muncii savarsite in legatura cu munca, respectiv o infrangere a obligatiilor izvorate din contractul individual de munca.

Asadar, cum legiuitorul nu a impus angajatorului anumite conditii de forma in care trebuie sa fie descrisa fapta, acesta are posibilitatea de a prezenta asa cum apreciaza de cuviinta fapta savarsita cu vinovatie de salariat in legatura cu munca, pe care a calificat-o drept abatere disciplinara. Prin urmare, modalitatea in care angajatorul a inserat in cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara contestata fapta apreciata drept abatere disciplinara corespunde cerintelor prevazute de art. 252 alin. (2) lit. a) art. 279 , caz in care prima instanta a apreciat gresit ca era necesara explicitarea concreta a faptei imputate”.

Cu privire la faptul ca \"nu rezulta care sunt dispozitiile din regulamentul intern; contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil ce reglementeaza furtul Indirect, care au fost incalcate de contestatoare, asa cum prevede art. 252 alin. (2), lit. b) din Codul muncii , apelanta solicita instantei sa aiba in vedere urmatoarele aspecte:

Instanta de fond a interpretat in mod eronat si dispozitiile art. 252 alin. (2) lit. b) din Codul muncii , cata vreme acestea nu indica obligativitatea descrierii amanuntite si detaliate a prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat.

Cu toate acestea, apelanta solicita instantei sa constate ca in Decizie sunt precizate pe larg, la cap.11.2. 1 prevederile din contractul individual de munca. art. 279 si Regulamentul intern al Societatii, care au fost incalcate de intimata-reclamanta, astfel: \"Faptele analizate constituie incalcari de catre salariata; C. M., a urmatoarelor prevederi si obligatii care ii incumba in virtutea relatiei sale de munca cu Societatea:

Conform Codului Muncii:

Articolul 39 alin. (2) \"Salariatului ii revin; in principal urmatoarele obligatii: lit. a) obligatia de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce ii revin conform fisei postului; lit. b) obligatia de a respecta disciplina muncii; lit. c) obligatia de respecta prevederile cuprinse in regulamentul intern, in contractul colectiv de munca aplicabil, precum si in contractul individual de munca; lit. g) alte obligatii prevazute de lege sau de contractele colective de munca aplicabile\".

Articolul 40 alin. (1): \"Angajatorul are, in principal urmatoarele drepturi: lit. a) sa stabileasca organizarea si functionarea unitatii; lit. b) sa stabileasca atributiile corespunzatoare fiecarui salariat; in conditiile legii; lit. c) sa dea dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariat sub rezerva legalitatii lor; lit. d) sa exercite controlul asupra modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu; lit. e) sa constate savarsirea abaterilor disciplinare si sa aplice sanctiunile corespunzatoare; potrivit legii, contractului colectiv de munca aplicabil si regulamentului intern. \"

Conform contractului individual de munca:

Articolul m), punctul 2) lit. b) \"obligatia de a respecta disciplina muncii\".

Conform Regulamentului de ordine interioara:

Capitolul VII, art. 13, lit. k) - \"sustragerea, sub orice forma, de bunuri si valori apartinand organizatiei”.

Atat timp cat intimata-reclamanta si-a insusit dispozitiile contractului individual de munca si ale Regulamentului de Ordine Interioara, si mai mult, prevederile care au fost incalcate de aceasta sunt detaliate in cuprinsul Deciziei de sanctionare, instanta de fond nu a avut niciun temei pentru a retine nerespectarea prevederilor articolului 252 alin. (2) lit. b) din Codul muncii republicat, care instituie doar obligativitatea precizarii prevederilor care au fost incalcate\" si nu a detalierii acestora.

Prin faptul ca apelanta a inteles sa insereze o rubrica distincta in cuprinsul Deciziei, care detaliaza prevederile din contractul individual de munca, art. 279 si Regulamentul intern al societatii, care au fost incalcate de intimata-reclamanta, aceasta considera ca scopul legiuitorului a fost pe deplin atins.

Desi din practica unitara a instantelor de judecata a reiesit ca, in ceea ce priveste mentionarea temeiului de drept, nu este necesara reproducerea textelor legale sau din regulamente ori din contractul colectiv de munca, pe care se intemeiaza decizia de concediere, ci doar indicarea acestora, apelanta a inteles sa detalieze prevederile incalcate de intimata-reclamanta in cuprinsul Deciziei de sanctionare, astfel incat instanta trebuie sa constate ca motivarea instantei de fond este complet nejustificata.

Avand in vedere faptul ca apelanta-parata a reglementat prin Regulamentul de ordine interioara ca: \"sustragerea, sub orice forma, de bunuri si valori apartinand organizatiei\" reprezinta abatere disciplinara, fapta intimatei-reclamante de a comanda sustragerea de furaj din cadrul societatii, participand astfel in mod indirect la sustragerea de furai, este o incalcare evidenta a prevederilor lit. k), art. 13, cap. VII din Regulamentul de Ordine Interioara, precum si a tuturor atributiilor de serviciu ale acesteia,a pelanta se intreaba in mod retoric daca sustragerea in mod direct de catre intimata reclamanta a furajului ar fi reprezentat o incalcare a atributiilor de serviciu si a obligatiilor acesteia? Atat timp cat sustragerea, sub orice forma, de bunuri si valori apartinand organizatie reprezinta abatere disciplinara grava, nu vede sensul unei reglementari distincte pentru furtul indirect si considera ca nici instanta de fond nu ar fi trebuit sa retina acest aspect.

Ba mai mult, se pare ca insasi instanta de fond, desi a retinut in sarcina intimatei-reclamante fapta imputata, simpla interpretare a lipsei reglementarii distincte a furtului indirect in cuprinsul Regulamentului de ordine interioara, ii confera dreptul acesteia de a pronunta o hotarare care nu face altceva decat sa creeze un precedent in cadrul societatii, incurajand sustragerea de catre salariati a bunurilor acesteia

Tine de domeniul evidentei faptul ca sustragerea, sub orice forma, de bunuri si valori apartinand organizatiei presupune atat sustragerile directe cat si indirecte (comandate/premeditate).

Referitor la precizarea instantei de fond ca \"in decizie nu se specifica motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de contestatoare pe timpul cercetarii disciplinare prealabile, asa cum prevede art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii \",apelanta solicita instantei sa aiba in vedere faptul ca, in cadrul cercetarii disciplinare prealabile, intimata-reclamanta a beneficiat de dreptul la aparare, dat fiind faptul ca aceasta a dat declaratia din data de 27. 02. 2015, in care insasi intimata-reclamanta a specificat ca in data de 20. 02. 2015, ora 19:33 a dat un apel dnei. C. E. si ca a aratat in mod deliberat comisiei de cercetare telefonul mobil. Totodata, aceasta a mentionat ca este de acord ca pozele facute apelurilor de pe telefonul ei sa fie folosite la cercetarea disciplinara.

Astfel, mentiunile cuprinse in cererea de chemare in judecata, respectiv: \"i s-a luat telefonul mobil si s-a intrat in agenda si in mesagerie, facandu-se si poze mesajelor\" sunt complet false, fiind precizate astfel cu rea-credinta, doar pentru a induce in eroare instanta de fond, fapt care s-a si concretizat prin emiterea sentintei civile pe a atasat-o prin prezentul apel.

Mai mult, in cadrul art.11.1. 4 din Decizie sunt precizate in mod clar motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de intimata-reclamanta, in timpul cercetarii disciplinare prealabile, acestea bazandu-se pe: (i) declaratiile martorilor; (ii) foto screen telefon - C. M. si C. E. ; (iii) declaratia intimatei-reclamante, care in mod evident, a fost contradictorie/falsa.

Dreptul la aparare este garantat, conform art. 24 din Constitutie. Efectuarea cercetarii prealabile este o conditie imperativa a legii, reprezentand singura concretizare a garantiilor de respectare a dreptului de aparare pe toata durata desfasurarii actiunii de catre cei investiti cu dreptul de a aplica sanctiunea. Avand in vedere procesul-verbal nr. 1102/10.03.2015 incheiat cu ocazia efectuarii cercetarii disciplinare, in care au fost preluate si descrise pe larg apararile intimatei-reclamante conform declaratiei scrisa si semnata de aceasta, apelanta solicita instantei sa inlature acest motiv de nulitate a Deciziei retinut de instanta de fond, ca fiind neintemeiat.

Totodata, trebuie sa se tina cont de faptul ca justificarea prevederilor legale de la lit. c) a art. 252, alin. (2) din Codul muncii se regaseste in faptul ca numai prin indicarea in decizia de sanctionare a motivelor pentru care s-au inlaturat aprecierile formulate de salariat se asigura in mod real si efectiv dreptul la aparare, ceea ce s-a si concretizat prin insasi Decizia de sanctionare, anulata in mod eronat de catre instanta de fond.

Pe fondul cauzei, urmeaza ca instanta sa procedeze la cercetarea intregului material probator, iar cu privire la solicitarea anularii ca netemeinica si nelegala a deciziei apelantul solicita instantei sa respinga acest capat de cerere, avand in vedere faptul ca, asa cum a precizat anterior, apararile intimatei-reclamante din cererea de chemare in judecata sunt complet false si menite sa induca in eroare instanta de judecata.

Astfel, se pare ca nu a fost suficient faptul ca intimata-reclamanta, in cadrul cercetarii disciplinare, a incercat sa induca in eroare comisia de cercetare disciplinara, prin declaratii contradictorii (cu titlu de exemplu: aceasta precizeaza ca a aratat in mod deliberat comisiei de cercetare telefonul mobil si ca este de acord ca pozele facute apelurilor de pe telefon sa fie folosite la cercetarea disciplinara) si prin existenta discutiilor cu dna. C. E. (telefonice si in ferma), despre care aceasta a precizat initial ca nu au avut loc, desi existau probe in acest sens, ci intimata-reclamanta merge pana la sesizarea instantei cu o cerere complet neintemeiata, in care precizeaza ca: \"i-au fost luate telefoanele mobile fara drept si au intrat in datele lor\" si/sau \"i s-a luat telefonul mobil si s-a intrat in agenda si in mesagerie, facandu-se si poze ale mesajelor”.

In aceste conditii, apelanta considera ca ar trebui sa fie foarte clar pentru instanta ca, desi instanta de fond a fost investita cu o cerere de chemare in judecata care nu era menita decat sa ingreuneze bunul-mers al justitiei, neputand determina aflarea adevarului (care este mai mult decat evident), ci doar sa prejudicieze imaginea apelantei, aceasta a refuzat sa intre in cercetarea fondului cauzei (aflat intr-o stransa corelatie cu exceptiile invocate), pronuntandu-se doar asupra exceptiilor si aceasta din pacate, in mod lacunar.

Astfel cum apelanta a specificat pe intreaga durata a procesului in fata instantei de fond, fapta retinuta in sarcina intimatei-reclamante, respectiv: participarea in mod indirect la sustragerea de furaj din cadrul fermei Modelu 2 - Calarasi, implica faptul ca aceasta a premeditat/comandat sustragerea de furaj din cadrul fermei, alaturi de dna. C. E., ceea ce reprezinta in mod clar o fapta in legatura cu munca, savarsita cu vinovatie de catre salariata, prin care aceasta a incalcat regulamentul intern si contractul individual de munca.

Solicitarea privind inlocuirea sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca al reclamantei cu una dintre sanctiunile prevazute de art. 248 alin. 1), lit. a)-d) din Codul muncii :

Apelanta solicita instantei sa aiba in vedere faptul ca instanta de fond ar fi avut posibilitatea de a inlocui sanctiunea disciplinara aplicata de angajator, salariatului sau, cu una mai usoara, doar daca aprecia ca fiind disproportionata sanctiunea in raport cu fapta savarsita.

In conditiile expuse mai sus, fata de natura abaterii disciplinare, de scopul urmarit la edictarea Regulamentului de Ordine Interioara al Societatii, apelanta considera ca instanta nu ar fi putut decat sa constate faptul ca se impunea sanctionarea disciplinara a intimatei-reclamante cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, conform art. 61 lit. a) din Codul muncii republicat, astfel cum a si procedat.

In mod evident, abaterea disciplinara a intimatei-reclamantei a avut un caracter grav, precum si un ecou si consecinte negative in randul celorlalti salariati, producand prejudicii concrete societatii.

In acest sens, apelanta a depus la dosarul cauzei o nota informativa prin care dna. I. A., angajat al societatii in functia de tehnician veterinar la ferma Modelu 2, jud.

A. B. S. A Calarasi (avand practic o functie de coordonare a muncitorilor necalificati/calificati pe schimbul sau, aflandu-se deci intr-o relatie ierarhica cu reclamanta, conform organigramei societatii), aduce la cunostinta apelantei faptul ca, in data de 2. 04. 2015, a fost amenintata de dna. C. M. : ca nu va mai putea ajunge la serviciu in conditii de siguranta, considerand ca a fost sanctionata din cauza acesteia. Fiind speriata de aceste amenintari salariata a tinut sa aduca la cunostinta societatii in scris aceasta intamplare,ceea ce denota in mod clar atitudinea complet nepotrivita, vadit intimidatoare a reclamantei, in raport cu ceilalti salariati ai societatii, pe care putea sa-i influenteze foarte usor, astfel cum s-a intamplat si in cazul dnei. C. E., careia i-a comandat sustragerea de furaj.

Conform art. 39 alin. (1) din art. 279 , orice salariat are dreptul la securitate si sanatate in munca. Tine de forta evidentei ca in sfera acestui drept se include sanatatea si securitatea atat fizica, cat si cea psihica/morala. Practic, in temeiul acestui text de lege, angajatorul este obligat sa ia toate masurile pentru ca salariatii sa nu fie afectati de mediul in care lucreaza.

Cu toate acestea, prin pronuntarea sentintei nr. 813/2015, Tribunalul Calarasi nu a facut decat sa incurajeze salariatii societatii sa procedeze/sa participe in continuare la sustrageri de bunuri apartinand organizatiei si sa creeze un mediu de lucru impropriu pentru salariatii care isi desfasoara activitatea cu buna-credinta (cum este si cazul precizat la paragraful de mai sus).

Cu privire la solicitarea de repunere a partilor in situatia anterioara emiterii deciziei nr. 1393/01. 04. 2015 si obligarea paratei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data emiterii deciziei si pana la punerea efectiva in executare a hotararii:

Acest capat de cerere a fost admis de catre instanta de fond, astfel cum reiese din partea finala a sentintei civile pe care intelege sa o atace prin prezentul apel, reprezentand in fapt o consecinta a admiterii exceptiei nulitatii absolute a deciziei nr. 1393/01. 04. 2015,invocata de intimata-reclamanta.

Apelanta solicita instantei sa procedeze la analizarea intregului material probator si sa retina ca Decizia emisa de societate este temeinica si legala, fiind data cu respectarea tuturor prevederilor legale incidente in prezenta cauza. Asadar, cu privire la temeinicia faptelor pentru care s-a dispus sanctionarea disciplinara a intimatei, Curtea urmeaza sa constate ca cele sustinute de apelanta in Decizie sunt pe deplin confirmate in cauza.

Practic, prin repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului de concediere, reglementata de dispozitiile art. 80 alin. (2) din art. 279 , Tribunalul Calarasi nu a facut decat sa pericliteze bunul-mers al activitatii apelantei, obligandu-o sa reincadreze o persoana care in mod evident a incalcat prevederile edictate de Regulamentul de ordine interioara, organizand sustrageri de furaje, si care, in mod evident urmeaza sa aiba aceeasi atitudine fata de societate.

Or, in aplicarea dispozitiilor art. 22, alin. (2) din Noul Cod de Procedura Civila, prin care se instituie in sarcina judecatorilor obligatia de a starui \"prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale\", Tribunalul Calarasi trebuia sa mentina Decizia ca fiind legala si temeinica.

Cu privire la capatul de cerere privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata, instanta de fond trebuia sa procedeze si la respingerea acestuia, in conditiile cercetarii temeinice a cauzei, care ar fi determinat in mod clar respingerea tuturor capetelor de cerere pentru considerentele expuse mai sus.

Apelanta considera insa ca, Curtea va proceda la cercetarea amanuntita a tuturor motivelor expuse mai sus, urmand sa admita apelul in sensul de a schimba in tot sentinta civila nr. 813 din data de 24.09.2015, dispunand pe cale de consecinta, respingerea contestatiei formulata de intimata-reclamanta si mentinerea ca legala si temeinica a deciziei de concediere nr. 1393 din data de 01. 04. 2015.

Analizand apelul declarat potrivit dispozitiilor art. 477 C. pr. civ., in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:

O prima critica adusa de catre apelanta sentintei atacate vizeaza retinerea de catre prima instanta a faptului ca decizia contestata este lovita de nulitate datorita lipsei descrierii faptei in detaliu si nu la modul general,in opinia apelantei prima instanta dand o interpretare excesiva dispozitiilor art. 252 alin. 2 lit. a din art. 279 .

Aceasta critica nu poate fi insa retinuta,in conditiile in care,astfel cum rezulta din cuprinsul deciziei nr. 1393 din data de 01. 04. 2015 ce a facut obiectul judecatii la prima instanta,fapta ce a fost retinuta in sarcina salariatei C. M. consta in participarea acesteia in mod indirect la sustragerea de furaj din cadrul fermei Modelu 2,jud. Calarasi,formulare insa,mult prea generala pentru a se putea determina in concret care este abaterea disciplinara savarsita de reclamanta si momentul savarsirii acesteia.

Din considerentele sentintei atacate rezulta ca instanta de fond a admis contestatia formulata de intimata-contestatoare si a anulat decizia de concediere disciplinara contestata, retinand nerespectarea dispozitiilor art. 252 alin. 2 lit. a din art. 279 .

Astfel, potrivit art. 252 alin. 2 din art. 279 , aplicarea sanctiunii disciplinare se realizeaza prin emiterea unei decizii in care, sub sanctiunea nulitatii absolute, se cuprind in mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat; c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. 3, nu a fost efectuata cercetarea; d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica; e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata; f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

In speta, astfel cum s-a aratat mai sus,conform deciziei nr. 1393 din data de 01. 04. 2015,contestatoarea C. M. a fost sanctionata cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca pentru participarea in mod indirect la sustragerea de furaj din cadrul fermei Modelu 2,jud. Calarasi.

Din punct de vedere al cerintei legale privind descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, nu se poate retine ca decizia nr. 1393/01. 04. 2015 a fost emisa de apelanta cu respectarea dispozitiilor art. 252 alin. 2 lit. a din art. 279 , constatarea primei instante in acest sens fiind corecta.

Astfel, fara ca norma legala la care ne referim sa prevada descrierea amanuntita a faptei, este evident ca descrierea trebuie sa corespunda necesitatii de a se aprecia, prin prisma acesteia, legalitatea si temeinicia sanctiunii disciplinare aplicata de angajator salariatului.

Este adevarat ca in partea introductiva a deciziei contestate se face referire la referatul inregistrat sub nr. 897 din data de 20. 02. 2015 intocmit de d-nul I. C. Director Ferme in cadrul societatii apelante insa nici acest inscris nu aduce lamuriri suplimentare cu privire la fapta ce i se imputa contestatoarei,fiind mentionata doar imprejurarea ca la data de 20. 02. 2015,in urma controlului efectuat la platforma Modelu –Calarasi a fost identificat agentul de paza S. Gh. ce avea asupra acestuia o sacosa de furaj iar in urma controlului efectuat la vestiarele fermei Modelu 2 au fost gasite in vestiarele femeilor 2 saci de furaj cu privire la care salariata C. E. a declarat ca ii apartin.

In cuprinsul cererii de apel apelanta face referire la sustinerile mincinoase si contradictorii ale intimatei,pasivitatea acesteia fata de declaratia data de colega sa C. E.,impartirea furajului sustras insa aceste aspecte nu au fost inserate in decizia contestata,astfel incat,analiza abaterii disciplinare retinute in sarcina intimatei nu se poate realiza decat prin prisma celor retinute in decizia de concediere.

Nu poate fi retinuta nici critica referitoare la imprejurarea ca instanta de fond nu a procedat la analizarea fondului cauzei,pronuntandu-se doar asupra exceptiei de nulitate absoluta a deciziei cat timp,potrivit dispozitiilor art. 248 Cod pr. civila,instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura precum si asupra celor de fond care fac inutila,in tot sau in parte,administrarea de probe ori,dupa caz,cercetarea in fond a cauzei.

Totodata,chiar daca in ceea ce priveste prevederile din contractul individual de munca,art. 279 si Regulamentul intern al societatii ce au fost incalcate de salariat,angajatorul a precizat art. 39 alin. 2,art. 40 alin. 1 din art. 279 ,art. Mpct. 2 lit. b din contractul individual de munca cu privire la obligatia salariatului de a respecta disciplina muncii,Cap. VII art. 13 lit. K din ROI referitor la sustragerea sub orice forma de bunuri si valori apartinand organizatiei,aceasta nu este de natura sa inlature nulitatea absoluta a deciziei contestate prin prisma lipsei descrierii faptei ce i se imputa intimatei contestatoare,aspect sanctionat in consecinta de dispozitiile art. 252 alin. 2 lit. a din art. 279 .

Aceasta deoarece nu este suficienta,  redarea dispozitiilor din Regulamentul Intern care prevad anumite abateri disciplinare si enuntarea in decizia contestata in mod generic a faptei, ci se impune, tocmai in vederea descrierii faptei, ceruta de lege a fi cuprinsa in decizia de aplicare a sanctiunii disciplinare, prezentarea explicita a acelor aspecte care contureaza in concret fapta care se imputa salariatului, astfel incat prin aratarea precisa a faptei, sa se poata stabili in ce masura o anumita fapta avuta in vedere de angajator la aplicarea sanctiunii disciplinare reprezinta o incalcare de catre salariat a normelor de disciplina a muncii, savarsita in legatura cu munca sa, o infrangere a obligatiilor izvorate din contractul individual de munca.

In acest cadru, mentionarea datei savarsirii faptei constituie, fara indoiala, un element esential pentru descrierea acesteia in mod neechivoc, precis, deoarece ea este de natura sa individualizeze o anumita fapta a salariatului apreciata de angajator a reprezenta abatere disciplinara, creandu-se astfel premisele unui control judiciar asupra temeiniciei aplicarii sanctiunii disciplinare si permitand a se stabili daca intr-adevar o anumita fapta a salariatului la care angajatorul s-a raportat constituie abatere disciplinara, de altfel, in speta, nici chiar referatul nr. 897/20. 02. 2015 mentionat in decizia contestata, nu indica, in concret, fapta retinuta in sarcina intimatei-contestatoare prin precizarea momentului la care a fost savarsita si care a fost avuta in vedere de angajator.

Prin prisma considerentelor aratate, se retine ca in mod corect instanta de fond a constatat ca decizia de sanctionare disciplinara contestata nu indeplineste cerinta impusa de art. 252 alin. 2 lit. a din art. 279 privind descrierea faptei care constituie abatere disciplinara.

Respingerea criticii aduse sentintei atacate prin prisma retinerii de catre instanta de fond a exceptiei nulitatii absolute a deciziei contestate face de prisos analiza sustinerilor apelantei pe fondul cauzei.

Pentru considerentele aratate, constatand legalitatea si temeinicia sentintei atacate, Curtea, in baza art. 480 C. pr. civ., va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta-parata S. C. A. B. S. A, cu sediul in B., DN 2B km. 9+270 – KM 9+527 (partea stanga), jud. B., impotriva sentintei civile nr. 813/24.09.2015 pronuntata de Tribunalul Calarasi – Sectia Civila, in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX in contradictoriu cu intimata-reclamanta C. M.,avand CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul in Modelu,,  jud. Calarasi, ca nefondat.