Cabinet avocat Dreptul muncii

La apelul nominal facut in SedinTa publica, se prezinta apelanta-parata, prin avocat F_ P_, cu imputernicire avocaTiala la fila 9 dosar Si intimatul-reclamant, personal. 
Procedura de citare este legal indeplinita. 
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de SedinTa, conform art. 121 alin. 2 din Regulamentul de Ordine Interioara al InstanTelor JudecatoreSti, care invedereaza instanTei obiectul cauzei, parTile, legalitatea indeplinirii procedurii de citare, precum Si faptul ca la data de 15. 02. 2019, apelanta-parata a depus o cerere prin care solicita a se lua act de renunTarea la judecarea cererii de apel, dupa care,
Curtea, in raport de prevederile art. 219 alin. 1 Cod procedura civila, procedeaza la identificarea intimatului-reclamant, acesta legitimandu-se cu cartea de identitate, datele fiind consemnate in caietul grefierului de SedinTa. 
Curtea constata ca cererea de renunTare este intemeiata pe dispoziTiile art. 406 Cod procedura civila, dispoziTii care regle menteaza renunTarea la judecata cererii de chemare in judecata. 
Interpelat fiind, aparatorul apelantei-parate precizeaza ca renunTa la judecarea cererii de apel. 
FaTa de aceasta precizare, Curtea recalifica  cererea de renunTare formulata ca fiind o cerere de achiesare la hotararea primei instanTe, care se afla sub incidenTa dispoziTiilor art. 463 Cod procedura civila. 
Apelanta-parata, prin avocat, precizeaza ca renunTa la judecarea cererii de apel Si achieseaza la hotararea instanTei de fond, fara cheltuieli de judecata. 
Intimatul-reclamant, personal, precizeaza ca este de acord cu cererea de renunTare la judecarea cererii de apel, formulata de partea adversa. 
Curtea, in raport de prevederile art. 394 Cod procedura civila, constata inchise dezbaterile Si reTine cauza in pronunTare. 
 
C U R T E A
 
Deliberand asupra apelului, constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului I la data de 11. 04. 2017 sub nr. de inregistrare XXXXXXXXXXXX, reclamantul S C_ a formulat in contradictoriu cu parata, contestaTie impotriva deciziei de concediere prin care a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunTa sa se dispuna anularea Deciziei nr. 145/28. 03. 2017 emisa de catre parata, reintegrarea sa in postul deTinut anterior c oncedierii, obligarea paratei sa-i plateasca o despagubire egala cu salariile indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, incepand cu data concedierii Si pana la reintegrarea efectiva, precum Si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata. 
Prin sentinTa civila nr . 665 din data de 28 Februarie 2018, pronunTata de Tribunalul I-SecTia Civila, in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, s-a admis in parte cererea privind pe contestatorul S C_ Si pe int imata, s-a u anulat Deciziile nr. 145/28. 03. 2017, nr. 146/31. 08. 2017 Si nr. 148/19. 10. 20 17, ca nelegale Si netemeinice, s-a dispus reintegrarea reclamantului in funcTia Si postu l deTinut anterior concedierii, a fost obligata parata sa plateasca reclamantului o despagubire egala cu salariile indexate, majorate Si reactualizate de la data concedierii Si pana la data reintegrarii efective, a fost obligata parata la plata catre reclamant a sumei de 1000 0 lei cu titlu de daune morale, a fos t respinsa cererea pentru rest Si a fost respinsa cererea privind cheltuielile de judecata solicitate de reclamant, ca neintemeiata. 
Pentru a pronunTa aceasta sentinTa, prima instanta a reTinut ca :
intre reclamant, in calitate de salariat, Si parata, in calitate de angajator, a fost incheiat contractul individual de munca pe durata nedeterminata inregistrat cu nr. 6/01. 04. 2008, pentru funcTia de director, incepand cu data de 01. 04. 2008. 
Prin Decizia nr. 145/28. 03. 2017 emisa de catre intimata s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului la data de 31. 03. 2017, in baza art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003. Ulterior, prin Decizia nr. 146/31. 08. 2017, emisa de catre intimata, a fost anulata decizia de concediere individuala nr. 145/28. 03. 2017 Si s-a dispus reintegrarea reclamantului in funcTia de director in cadrul societaTii. La data de 19. 10. 2017, intimata a emis Decizia nr. 148, prin care a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului, in temeiul prevederilor art. 58 coroborat cu art. 61 lit. a) din Codul muncii , cu motivarea ca reclamantul a inregistrat patru absenTe nemotivate consecutive in perioada 19. 09. 2017 – 22. 09. 2017. 
S-a constatat ca in speTa, prin Decizia nr. 145/28. 03. 2017, a intervenit o concediere individuala, situaTie in care tribunalul va proceda la analiza acestei Decizii de concediere sub aspectul legalitaTii Si al temeiniciei. 
Potrivit prevederilor art. 76 din Legea nr. 53/2003 art. 279   Decizia de concediere se comunica salariatului in scris Si trebuie sa conTina in mod obligatoriu:
a) motivele care determina concedierea;
b) durata preavizului;
c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritaTi, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective;
d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate Si termenul in care salariaTii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in condiTiile art. 64. 
Analizand decizia de concediere, sub aspectul formei Si conTinutului acesteia, tribunalul a reTinut ca  in ceea ce priveSte cel mai important aspect, respectiv „motivele care au determinat concedierea”, acesta se regaseSte in cuprinsul deciziei sub menTiunea „ca urmare a desfiinTarii postului”. 
Tribunalul a apreciat ca in cuprinsul deciziei nr. 145/28. 03. 2017 motivul concedierii este prezentat in mod generic, fara a detalia considerentele clare pentru care s-a decis desfiinTarea postului ocupat de contestator. Or, lipsa unor minime motive concrete  care trebuiau indicate in materialitatea lor pentru ca instanta sa le poata analiza raportat la cele menTionate in decizie, echivaleaza cu nemotivarea masurii desfiinTarii postului ocupat de catre reclamant. CondiTia inserarii in decizie a motivelor concedierii este prevazuta de lege imperativ Si trebuie sa rezulte din cuprinsul  acesteia Si nu din alte inscrisuri. 
Prin urmare, a aratat tribunalul ca in condiTiile in care cerinTele obligatorii prevazute de art. 279 nu au fost respectate de catre parata, in cauza sunt incidente dispoziTiile art. 78 din Legea nr. 53/2003 potrivit cu care „Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta”. 
  in ceea ce priveSte temeinicia masurii dispuse de catre parata prin Decizia nr. 145/28. 03. 2017, tribunalul a reTinut urmatoarele:
Potrivit prevederilor art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 art. 279 „Concedierea pentru motive care nu Tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiinTarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia. ”
  Conform alin. (2) „DesfiinTarea locului de munca trebuie sa fie efectiva Si sa aiba o cauza reala Si serioasa”. 
    Astfel, in raport de aceste dispoziTii legale trebuie determinat cu prioritate daca postul ocupat de catre reclamant in cadrul societaTii a fost desfiinTat efectiv Si numai in acest caz daca masura desfiinTarii are o cauza reala Si serioasa. 
  Pentru a fi efectiv desfiinTat postul ocupat este necesar inlaturarea acestuia din structura angajatorului, deci sa nu se mai regaseasca in organigrama sau in statul de funcTii al societaTii. 
  A constatat prima instanta ca ca angajatorul, caruia potrivit prevederilor art. 272 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii ii revine sarcina probei, nu a  depus la dosarul cauzei inscrisuri in dovedirea masurii desfiinTarii locului de munca al reclamantului. 
Prin urmare, avand in vedere motivele de fapt Si de drept expuse, apreciind decizia de concediere a reclamatului  ca nelegala Si netemeinica, in baza art. 80 alin. 1 din Lege a nr. 53/2003 art. 279 , tribunalul a  dispus anularea Deciziei nr. 145/28. 03. 2017. 
in ceea ce priveSte Decizia nr. 146/31. 08. 2017, emisa de catre intimata, prin care a fost anulata decizia de concediere individuala nr. 145/28. 03. 2017 Si s-a dispus reintegrarea reclamantului in funcTia de director in cadrul societaTii, tribunalul a constatat nelegalitatea acesteia. in acest sens, tribunalul a reTinut ca potrivit Deciziei nr. 18/13. 06. 2016, pronunTata de catre Inalta Curte de CasaTie Si JustiTie – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizia de concediere poate fi revocata pana la data comunicarii acesteia catre salariat, actul de revocare fiind supus exigenTelor de comunicare corespunzatoare actului pe care il revoca (decizia de concediere). 
Referitor la Decizia nr. 148/19. 10. 2017, tribunalul a reTinut ca prin aceasta s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului, in temeiul prevederilor art. 58 coroborat cu art. 61 lit. a) din Codul muncii , cu motivarea ca reclamantul a inregistrat patru absenTe nemotivate consecutive in perioada 19. 09. 2017 – 22. 09. 2017. 
Tribunalul a constatat ca fapta imputata reclamantului in cuprinsul deciziei de sancTionare nu imbraca forma unei abateri disciplinare astfel cum este  definita de dispoziTiile legale, avand in vedere imprejurarile, consecinTele Si gradul de vinovaTie al acestuia. 
Conform dispoziTiilor art. 247 alin. 2 din art. 279 „Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca Si care consta intr-o acTiune sau inacTiune savarSita cu vinovaTie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele Si dispoziTiile legale ale conducatorilor ierarhici”
S-a reTinut in cuprinsul deciziei de concediere absentarea nemotivata de la programul  de lucru in perioada 19. 09. 2017 – 22. 09. 2017. 
S-a mai reTinut in considerentele sentinTei civile ca, f aTa de fapta reTinuta reclamantului, se cuvine a fi analizata de tribunal situaTia premisa in ce priveSte conduita  acestuia. 
Astfel, a aratat tribunalul ca, potrivit notei de serviciu inregistrata cu nr. 227/18. 09. 2017, emisa de catre intimata, activitatea reclamantului urmare a reintegrarii sale dispusa prin Decizia nr. 146/31. 08. 2017, urma sa se desfaSoare la sediul intimatei din municipiul B_. in acelaSi timp, reclamantului i-a fost refuzata predarea autoturismului de serviciu necesar pentru deplasarea sa de la domiciliu la sediul unde i s-a solicitat desfaSurarea activitaTii, precum Si plata deplasarii, a cazarii Si a diurnei legale. Martorul M C_ – M_, audiat in cauza, a declarat ca reclamantul a fost reangajat in cadrul societaTii parate, insa nu a avut aceleaSi atribuTii, intrucat pe postul sau fusese recrutat un alt director zonal.  
Ca urmare, tribunalul a apreciat ca probatoriul cu inscrisuri cat Si proba testimoniala administrata in cauza prin coroborare, pune sub semnul intrebarii legalitatea Si temeinicia  deciziei intimatei Si creeaza suspiciunea rezonabila ca intenTia reala a angajatorului a fost de a-l elimina din societate pe reclamant. 
ASa fiind, avand in vedere actele dosarului, tribunalul a apreciat ca in cauza nu s-a dovedit indeplinirea elementelor esenTiale ale raspunderii disciplinare nesocotindu-se prevederile art. 250 din art. 279 ce expun criteriile de stabilire a sancTiunilor disciplinare, potrivit cu care „angajatorul stabileSte sancTiunea disciplinara aplicabila in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarSite de salariat, avandu-se in vedere urmatoarele:  a) imprejurarile in care fapta a fost savarSita; b) gradul de vinovaTie a salariatului;c) consecinTele abaterii disciplinare; d) comportarea generala in serviciu a salariatului; e) eventualele sancTiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta. ”
Pentru a incadra fapta salariatului in noTiunea de abatere disciplinara trebuie sa se constate ca salariatul a acTionat cu vinovaTie, lipsa vinovaTiei atrage astfel inadmisibilitatea sancTionarii disciplinare a acestuia. 
in cauza, nu au fost avute in vedere circumstanTele personale ale reclamantului Si  imprejurarile obiective  in care a  acTionat acesta, aspecte care daca ar fi fost analizate in ansamblu ar fi condus la concluzia ca acesta nu se face vinovat de fapta reTinuta.  
Prin urmare, nefiind dovedite in cauza elementele raspunderii disciplinare, respectiv abatere savarSita cu vinovaTie, pentru motivele de fapt Si de drept expuse in baza art. 80 alin. 1  coroborat cu prevederile art. 80 alin. 3 din Legea nr. 53/2003 - art. 279 , tribunalul va dispune anularea Deciziei nr. 146/31. 08. 2017 emisa de catre parata, ca nelegala Si netemeinica. 
Potrivit dispoziTiilor art. 80 alin. 1 Si 2 art. 279 (1) in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta a dispus anularea ei Si a obligat angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si reactualizate Si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. 
(2) La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii Si repune parTile in situaTia anterioara emiterii actului de concediere. 

Avand in vedere considerentele de fapt Si de drept expuse mai sus, tribunalul a dispus reintegrarea reclamantului in funcTia Si postul deTinute anterior concedierii, precum Si obligarea paratei la plata catre reclamant a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate Si actualizate de la data concedierii Si pana la data reintegrarii efective. 

 
in ce ea ce priveSte capatul de cerere privind obligarea paratei la plata de daune morale, prima instanta a avut in vedere prevederile art. 253 din art. 279 , potrivit cu care „angajatorul este obligat, in temeiul normelor Si principiilor raspunderii civile contractuale sa il despagubeasca pe salariat in situaTia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul. ”
in cauza, tribunalul a obligat pe parata la plata catre reclamant a sumei de 10. 000 lei cu titlu de daune morale,  apreciind ca fiind intrunite condiTiile cumulative ale antrenarii raspunderii civile contractuale de dreptul muncii in ce priveSte pe parata, fapta ilicita constand in concedierea nelegala Si netemeinica a reclamantului. 
intrucat in cauza nu a fost facuta dovada existenTei unei harTuiri psihologice, a unei violenTe psihice, a incalcarii demnitaTii la munca Si a principiului bunei – credinTe, tribunalul va respinge ca neintemeiat capatul de cerere avand acest obiect. 
Tribunalul a respins ca neintemeiat Si capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratei la plata sumei de 4. 893 de lei, cu titlu de despagubiri civile, reprezentand indemnizaTia de Somaj necuvenita incasata in perioada 12. 04. 2017 – 31. 08. 2017, reTinand faptul ca deja tribunalul a dispus obligarea paratei la plata salariilor indexate, majorate Si actualizate de la data concedierii Si pana la data reintegrarii efective. Or, reclamantul nu este indreptaTit la a-i fi platita pentru aceeaSi perioada Si salariul Si indemnizaTia de Somaj.  
in temeiul prevederilor art. 453 alin. 1 C. pr. civ. , tribunalul a respins ca neintemeiata cererea reclamantului de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata, intrucat in cauza nu a fost dovedita efectuarea acestor cheltuieli. 
impotriva acestei sentinTe a declarat apel, in termen legal Si motivat,  apelanta-parata, criticand-o pentru nelegalitate Si netemeinicie. 
Prin cererea de apel formulata s-a solicitat sa se dispun a admiterea apelului, schimbarea in parte a sentinTei apelate, in sensul respingerii cererii intimatului - reclaman t C_ S privind anularea Deciziilor nr. 145/28. 03. 2017, nr. 146/3 1. 08. 2017 Si nr. 148/19. 10. 2017, respingerea cererii de reintegrare in funcTia Si postul deTinut anterior de catre intimatul - reclamant, respectiv neadmiterii cererii acestuia de plata a unei despagubiri egala cu salariile inde xate, majorate Si reactualizate, respingerea cererii de acordare a daune lor morale Si menT inerea celorlalte dispoziTii ale i nstanTei de fond, aSa cum sunt menTionate in sentinTa apelata. 
Nu a fost depusa intampinare in prezenta cauza. 
in data de 15 . 02. 2019, ulterior investirii instanTei de control judiciar cu apelul declarat, in termen legal, apelanta  a depus la dosar, prin serviciul registratura al CurTii de Apel BucureSti – SecTia a VII-a Conflicte de munca Si asigurari sociale, o cerere insoTita de o declaraTie certificata de avocat, prin care a solicitat sa se ia act ca  renunTa la judecarea cererii de apel.   (f 46, 47 dosar)
Potrivit dispoziTiilor art. 463 alin. 1 Cod procedura civila, „Achiesarea la hotarare reprezinta renunTarea unei parTi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja impotriva tuturor sau a anumitor soluTii din respectiva hotarare”. Achiesarea poate fi expresa sau tacita, totala sau parTiala. 
Cur tea, faTa de cererea apelantei - parate de renunTare la judecarea apelului principal, constata ca manifestarea de voinTa in sensul de a renunTa la apelul exercitat impotriva sentinTei civile sus-menTionate reprezinta o achiesare expresa totala la hotararea primei instanTe, care se constata de catre instanta de apel potrivit dispoziTiilor art. 463-464 Cod procedura civila. 
in aceste condiTii, Curtea urmeaza a da eficienTa acestei manifestari de voinTa care este de natura a impiedica judecarea caii de atac exercitate, avand in vedere aspectele aratate in cele ce preced Si principiul disponibilitaTii ce guverneaza procesul civil. 
in consecinTa, in baza art. 463 alin. 1 Si 464 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea va lua act de retragerea apelului. 

PENTRU ACESTE MOTIVE
iN NUMELE LEGII
DECIDE:
 
Ia act de achiesarea apelantei la soluTia primei instanTe prin renunTarea la cererea de  apelanta-parata, cu sediul in B_, . 96 Biroul nr. 7, jud B_, cu sediul procesual ales in B_, _. 14, _,, impotriva sentinTei civile nr. 665/28. 02. 2018, pronunTata de Tribunalul I – SecTia Civila, pronunTata in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimatul-reclamant  S C_, avand CNP xxxxxxxxxxxxx cu domiciliul in, _ B, jud. I, cu domiciliul  ales la C. I. M_ D din BucureSti,,, . 
Definitiva. 
PronunTata prin punerea soluTiei la dispoziTia parTilor de grefa instanTei, azi 19 februarie 2019.