Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub nr. ...X contestatoarea D. A. a chemat in judecata pe intimata ASOCIATIA M. ROMANA - SOCIETATEA DE REUMATOLOGIE, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna anularea Deciziei nr. 4/01.03.2011, obligarea intimatei la plata salariilor aferente perioadei decembrie 2010 - februarie 2011 conform contractului individual de munca, obligarea intimatei la plata de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in cazul continuarii contractului individual de munca, repunerea in situatia anterioara prin reintegrarea sa pe postul detinut anterior concedierii si plata cheltuielilor de judecata.

Prin Sentinta civila nr. 2970/29.03.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a fost admisa contestatia si a fost anulata Decizia nr. 4/01.03.2011. S-a dispus repunerea partilor in situatia anterioara, prin reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior concedierii.

A fost obligata intimata la plata despagubirilor egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea incepand cu data concedierii si pana la efectiva reintegrare. A fost obligata intimata la plata drepturilor salariale restante, aferente perioadei decembrie 2010 - februarie 2011 (inclusiv) si la plata cheltuielilor de judecata, in suma de 1240 lei.

In considerente s-au retinut urmatoarele aspecte relevante:

In fapt, la data de 08.06.2009 a intervenit contractul de consultanta (filele 253 - 257) intre  si Asociatia M. Romana - Societatea Romana de Reumatologie, din Bucuresti, avand ca obiect acordarea de servicii de consultanta in vedere obtinerii de finantare nerambursabila de la AMPOSDRU de catre Asociatie in vederea dezvoltarii si derularii proiectului „Formare profesionala pentru a asigura implementarea noilor tehnologii in sistemul de sanatate”.

Asa cum reiese din cererea de finantare, contractul de finantare coroborate cu declaratia numitei N. S. (fila 294), administrator al, la momentul depunerii cererii si incuviintarii finantarii, activitati la care a participat in mod activ si contestatoarea D. A., nu s-a pus in niciun moment problema „sediului Biroului Proiectului”, care urma sa fie stabilit dupa incuviintarea finantarii si semnarea contractului.

Ce reiese cu certitudine din contractul de finantare si cererea de finantare este faptul ca Proiectul a fost „castigat” de Asociatia M. Romana - Societatea Romana de Reumatologie, cu sediul in Bucuresti.

In niciunul dintre documentele care au compus documentatia initiala nu s-a facut referire despre stabilirea activitatii centrale, a Biroului, la Cluj sau in alta locatie, singurele mentiuni fiind cele privitoare la faptul ca, dupa acordarea finantarii, Beneficiarul Proiectului, Asociatia M. Romana - Societatea Romana de Reumatologie, din Bucuresti, (asa cum apare mentionat si in adresa emanand de la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale OIPOSDRU Nord - Vest - fila 205) sa inchirieze un spatiu de birouri, dotat pentru 7 posturi de lucru (fila 54 - cererea de finantare) in asa fel incat sa asigure desfasurarea Proiectului in regiunile Bucuresti - I., Centru Nord - Est, Nord - vest, Sud - Vest, Sud - Muntenia, Sud - Vest Oltenia Vest.

Asadar, finantarea nu a fost acordata Asociatiei din Bucuresti pentru implementarea activitatilor specifice intr-o anumita zona din tara ci in intreaga tara, urmand ca beneficiarul sa stabileasca ulterior care va fi sediul Biroului Proiectului in asa fel incat sa asigure atingerea scopului final.

Ce rezulta cu certitudine insa, este faptul ca initial Proiectul a fost repartizat OIR B. - regiunea Sud Est, si nicidecum unui Organism din regiunea Nord- Vest, corespunzatoare zonei Cluj N. unde se afla domiciliul managerului de Proiect, Dr. Bolosiu H. .

Acest lucru reiese din cererile formulate de managerul de proiect la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, prin care a solicitat transferarea coordonarii proiectului de la OIR B. - Regiunea Sud - Est la OIR Cluj- Regiunea Nord Vest (filele 156 - 157).

Pe cale de consecinta, avand in vedere repartizarea initiala a coordonarii proiectului la Regiunea Sud Est si nu la Regiunea Nord Vest, instanta va prezuma ca, cel putin in faza de pana la finalizarea contractului de finantare, la obtinerea caruia a contribuit si contestatoarea (asa cum a recunoscut consultantul N. S. in declaratia mentionata anterior), intimata beneficiara a Proiectului a intentionat sau cel putin a sustinut in mod public ca derularea activitatilor sa se desfasoare in regiunea Sud- Est, nicidecum la Cluj.

Primele discutii publice cu privire la probarea transferului de la OIR B. la OIR Cluj, respectiv inchirierea Biroului Proiectului au aparut cel mai devreme la data de 29.11.2010, dupa incuviintarea finantarii, cu ocazia sedintei largite a personalului din proiectul „Formare si Sprijin pentru intreprinderi si angajati pentru promovarea adaptabilitatii” ID xx.

In acest sens sta dovada procesul verbal al sedintei de lucru de la fila 80 (sedinta la care a participat inclusiv contestatoarea) in care pe ordinea de zi a fost introdus si subiectul referitor la inchirierea biroului Proiectului si mutarea coordonarii Proiectului la OIT Nord Vest, coroborat cu raspunsul contestatoarei la intrebarea nr. 2 a interogatoriului (fila 283), din care reiese ca aceasta a fost de acord cu transferul monitorizarii Proiectului la regiunea Nord Vest, nu insa si cu transferul sediului Biroului la Cluj. In acest sens sta si declaratia martorului O. G., conform careia nu s-a stabilit nimic cu privire la deschiderea unui birou la Cluj cu ocazia sedintei din 29.11.2010, precum si declaratia martorului Babtan L., care  a aratat ca stabilirea sediului la Cluj s-a realizat abia cu ocazia sedintei din ianuarie 2011, la care a participat si contestatoarea.

Cu toate acestea, inainte de aprobarea transferului de la OIR B. la OIR  Nord Vest si inainte de clarificarea sediului Biroului Proiectului, la data de 30.11.2010 a fost incheiat cu contestatoarea contractul individual de munca pe durata determinata cu timp partial, nr. 4 (fila 9-10), in baza caruia aceasta a fost angajata pe postul de Coordonator Departament Formare pe perioada 02.12.2010 - 02.12.2013.

In contract nu este specificat locul muncii, la capitolul destinat acestuia aparand mentiunea „la birou proiect ID xx”, spatiu care, asa cum s-a retinut anterior, nu fusese inca determinat, neexistand un contract de inchiriere pentru un astfel de birou, ci doar discutii cu privire la posibila locatie a acestuia.

De asemenea, din cuprinsul contractului rezulta si faptul ca atributiile postului se regasesc in fisa postului anexa la contract, dar aceasta fisa a postului a fost intocmita si semnata de contestatoare abia cu ocazia sedintei din 12.01.2011, fapt recunoscut de contestatoare prin raspunsul la intrebarea 13 a interogatoriului.

Asadar, desi contractul de finantare a fost semnat inca de la 15.11.2010, iar contractul individual de munca pe perioada determinata al contestatoarei a fost semnat la 30.11.2010, atributiile acesteia in cadrul Proiectului au fost determinate abia incepand cu data de 12.01.2011, la semnarea fisei postului, iar sediul Biroului proiectului a fost definitivat abia in luna mai a anului 2011 (filele 152 - 155).

Asa cum o dovedesc extrasele din procesele verbale intocmite cu ocazia sedintelor de lucru ale personalului din cadrul Proiectului, coroborate cu raspunsurile la interogatorii administrate partilor si cu declaratiile martorilor, in fapt la intocmirea documentatiei necesare pentru obtinerea finantarii au colaborat mai multe persoane, formand doua echipe diferite, una cu persoane domiciliate in Cluj si una cu persoane domiciliate in Bucuresti, din care facea parte din contestatoarea.

De asemenea, tot din probele mentionate rezulta si faptul ca managerul Proiectului, domiciliat la randul sau in Cluj, a intentionat imediat dupa obtinerea finantarii stabilirea biroului proiectului la Cluj, in cererile adresate in acest sens prin care solicitat transferul la OIR Nord Vest precizand ca echipa de implementare se afla in Cluj, desi acest lucru nu era intru-totul adevarat, dat fiind ca echipa initiala cuprindea si persoane domiciliate in Bucuresti, printre care si contestatoarea.

Totodata, in ceea ce priveste relatiile dintre contestatoare si managerul de Proiect, reprezentantul legal al angajatorului, au existat inca de la inceput neintelegeri, extrasele din procesele verbale ale sedintelor de lucru depuse chiar de intimata dovedind o atitudine agresiva si dispretuitoare a numitului Bolosiu H. la adresa contestatoarei. In acest sens stau dovada exprimarile reprezentantului intimatei reluate in procesele verbale intocmite, conform carora „daca doamna D. porneste pe chestia asta cu mine va avea de a face,” „d-na D. - abia astept sa-i spun chestia asta - nici macar nu stie despre ce este vorba. Dar tafnosenia si in modul in care se comporta si in modul in care nu-si intelege atributiile este foarte marsav”, „d-na D. nu stie despre ce este vorba si nici nu cred ca poate invata, atata poate atata sunt limitele ei, deci cum sa spun eu, o neliniste interioara, ca sa fiu elegant. . .” (filele 280-282). Aceasta reactie a reprezentantului angajatorului a fost determinata de neintelegerile cu privire la cuantumul indemnizatiei/ salariului negociat de parti la incheierea contractului si de faptul ca contestatoarea si-a exprimat anumite nelamuriri cu privire la forma contractului si a Regulamentului.

Pornind de la aceasta relatie tensionata dintre parti, care a escaladat pana la momentul final al concedierii, angajatorul prin reprezentantul sau Bolosiu H., a inceput sa-si exprime in mod repetat nemultumirea cu privire la modalitatea in care contestatoarea isi exercita atributiile de serviciu, comunicand acesteia mai multe notificari in acest sens.

Astfel, desi fisa postului nu era inca semnata, reprezentantul angajatorului a reprosat acesteia neindeplinirea corespunzatoare a unor activitati aferente lunii decembrie 2010 (fisa fiind semnata abia in ianuarie 2011) precum si, mai apoi, nedepunerea planului de activitati pe luna februarie 2011, a raportului de activitate pe luna ianuarie 2011 si fisa de pontaj, indeplinirea cu intarziere a unor activitati de elaborare a materialelor de identitate vizuala a proiectului si a altor activitati de coordonare a activitatilor proiectului.

La data de 16.02.2011 a fost intocmit referatul numitei Bontindean D. N. cu privire la activitatea contestatoarei, in baza acestui referat fiind emisa decizia nr. 1/16.02.2011 (la doar 1 luna de la finalizarea atributiilor contestatoarei prin fisa postului) prin care managerul de proiect Bolosiu H. a dispus numirea Comisiei de cercetare disciplinara a salariatilor din cadrul proiectului in vederea cercetarii disciplinare a contestatoarei.

La data de 17.02.2011 a fost emis convocatorul la cercetare disciplinara a contestatoarei care a fost comunicat acesteia prin e-mail la 18.02.2011, convocarea fiind pentru data de 28.02.2011. Asa cum reiese din convocator, contestatoarea a fost informata cu privire la cercetarea abaterilor constand in neexecutarea activitatilor privind organizarea departamentului de formare si neindeplinirea obligatiilor cu privire la planificarea activitatilor, raportarea activitatilor, pregatirea activitatii de cercetare, crearea linii de identitate vizuala si producerea materialelor de publicitate, neindeplinirea sarcinilor directe de serviciu, intocmai si la termenele stabilite, atacarea si defaimarea si calomnierea directa a conducerii executive a proiectului (fila 188). Convocarea s-a realizat la sediul din Cluj al Societatii Romane de Reumatologie si nu la sediul angajatorului din Bucuresti.

La data de 28.02.2011, prin procesul verbal de cercetare disciplinara (filele 180 - 182) s-a retinut absenta contestatoarei la cercetarea disciplinara, precum si faptul ca se face vinovata de savarsirea urmatoarelor fapte: nedepunerea planului de activitate p luna februarie 2011, nedepunerea raportului de activitate p luna ianuarie 2011 si a fisei de pontaj, intarzierea elaborarii materialelor de identificare vizuala a proiectului, a pregatirii conferintei de lansare a proiectului, a activitatilor preliminare privind cercetarea sociologica a grupului tinta, a productiei materialelor publicitare, in anexarea rapoartelor de activitate ale membrilor departamentului pentru luna ianuarie 2011. S-a propus desfacerea contractului individual de munca.

La data de 01.03.2011 a fost emisa decizia nr. 4 a Asociatiei medicale Romane prin Societatea Romana de Reumatologie din Bucuresti (conform antetului deciziei fila 7) prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de munca in baza art. 61 lit. a Codul muncii . Prin decizie s-a mai consemnat si faptul ca in perioada 02.01.xx - 28.02.2011 contestatoarea a inregistrat un numar de 41 de absente nemotivate.

In drept, instanta va avea in vedere, in primul rand, dispozitiile art. 80 alin 2 Codul muncii , care prevad ca “contractul individual de munca pe durata determinata se poate incheia numai in forma scrisa, cu precizarea expresa a duratei pentru care se incheie” si ale art. 101/1 alin 2 Codul muncii , conform carora “contractul individual de munca cu timp partial se incheie numai in forma scrisa”.

Asadar, in cazul contractului individual de munca pe durata determinata cu timp partial, ca cel supus analizei, forma scrisa este o conditie ad validitatem si nu doar ad probationem, ca in cazul contractului pe durata nedeterminata.

Se vor avea in vedere si prevederile art. 17 alin 2 lit. b Codul muncii , conform caruia “persoana selectata in vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, va fi informata cu privire la cel putin urmatoarele elemente (. .). locul de munca sau, in lipsa unui loc de munca fix, posibilitatea ca salariatul sa munceasca in diverse locuri”.

In concluzie, coroborand textele mentionate anterior, sub sanctiunea nulitatii contractului individual de munca pe perioada determinata, pe durata derularii acestuia trebuie sa contina in scris mentiuni cu privire la locul muncii.

In speta, locul muncii a fost stabilit la “birou Proiect ID xx” si, asa cum s-a retinut anterior, in situatia in care sediul biroului nu era determinat la momentul incheierii contractului si nici ulterior, pana la momentul concedierii, instanta va interpreta vointa reala a partilor in sensul ca locul muncii va fi la sediul biroului, oricare ar fi acesta, de la momentul determinarii si finalizarii acestui loc.

De asemenea, in respectarea principiului simetriei formei actelor juridice, in conditiile in care forma scrisa a contractului de munca pe perioada determinata este o conditie ad validitatem, efectele determinarii locului muncii se produc de la momentul intocmirii in scris a unui act aditional la contract, in acest sens.

Pe cale de consecinta, pana la intocmirea in forma scrisa a actului aditional si in lipsa acordului scris al contestatoarei cu privire la stabilirea locului muncii la Cluj, orice invoiala verbala (a se vedea sedinta din 12.01.2011) in acest sens este lipsita de efecte juridice, angajatul putandu-si indeplini obligatiile oriunde considera de cuviinta si unde considera ca se afla, in realitate, biroul Proiectului, fara a i se putea impune acestuia o prezenta obligatorie la un sediu anume.

Acest aspect are legatura cu intocmirea asa-zisei fise de prezenta/ pontaj, imputata contestatoarei, care in fapt nu a putut fi realizata atata timp cat nu a existat un sediu al biroului proiectului decat cel mai devreme in luna mai a anului 2011, dupa concedierea contestatoarei. Atata timp cat angajatorul nu a stabilit, in scris, unde isi desfasoara activitatea contestatoarea, se retine ca nu se pot retine in sarcina acesteia nici cele 41 de zile de absente nemotivate, care i-au fost imputat prin decizia de concediere.

De altfel, actele dosarului fac dovada ca partile au cazut de acord cu faptul ca activitatea urma sa se desfasoare pe o platforma on line, pe care erau transmise toate rapoartele/ planurile si orice alte documente solicitate, ceea ce nu impunea in mod necesar prezenta contestatoarei la un anumit sediu.

In alta ordine de idei, instanta va mai constata ca, desi contestatoarea a semnat contractul de munca cu un angajator cu sediul in Bucuresti, are domiciliul in Bucuresti si nu a semnat contract sau act aditional la contract prin care locul muncii sa fie stabilit in Cluj, aceasta a fost convocata in mod arbitrar la cercetare disciplinara la Cluj, la sediul unei societati cu care nu detinea raporturi de munca.

Faptul ca pana la data de 28.02.2011 (data cercetarii) se mai deplasase la acelasi sediu cu alte ocazii nu este de natura a institui prezumtia ca ar fi acceptat ca locul muncii este in Cluj, cu atat mai mult cu cat sediul Proiectului a fost definitivat la Cluj doar in baza contractului de inchiriere incheiat abia in luna mai 2011.

Pe cale de consecinta, instanta va constata (asa cum s-a retinut in mod constant si in practica judiciara) ca angajatorul a dispus in mod abuziv efectuarea cercetarii disciplinare la sediul unui tert, strain la acel moment de raporturile de munca ce s-au nascut in baza contractului de munca si aflat la o distanta considerabila de domiciliul contestatoarei. Prezenta la cercetarea disciplinara a contestatoarei ar fi provocat acesteia cheltuieli considerabile cu deplasarea, astfel ca nu se poate sustine ca lipsa acesteia ar reprezenta “neprezentare fara un motiv obiectiv” in sensul art. 267 alin 3 Codul muncii .

In concluzie, se va constata ca procedura cercetarii disciplinare prealabile a fost viciata, in speta nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 267 Codul muncii .

Instanta va inlatura insa sustinerile contestatoarei conform carora convocarea nu s-ar fi realizat “in scris” deoarece a fost informata pe calea e-mail-ului, atata timp cat textul de lege prevede doar forma scrisa, fara a impune o anume modalitate de transmitere a formei scrise.

Faptul ca convocatorul a fost transmis prin e-mail nu este de natura a afecta forma scrisa a acestuia, intentia legiuitorului fiind de a institui o conditie ad probationem a actului, pentru a facilita dovada informarii salariatului cu privire la faptele imputate si cu privire la aceea ca este supus unei cercetari disciplinare.

In ceea ce priveste termenul in care a fost aplicata sanctiunea, instanta va avea in vedere dispozitiile art. 268 alin 1 Codul muncii , conform carora “angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar numai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei”.

Asa cum s-a retinut in mod constant in practica judiciara, data de la care se calculeaza cele doua termene este data de la care organele de conducere au fost informate cu privire la savarsirea faptei.

Actul de informare a organului de conducere a fost Referatul din luna februarie 2011 si nu data pana la care trebuiau depuse planurile de activitate/ referatele, astfel ca emiterea deciziei la 01.03.2011 s-a realizat in termenul de 30 de zile de la momentul la care managerul proiectului a luat cunostinta de savarsirea faptei.

In privinta continutului Deciziei nr. 4/01.03.2011 insa, instanta va avea in vedere dispozitiile art. 268 alin 2 Codul muncii , care prevede ca “sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca  aplicabil, care au fost incalcate de salariat;c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata, f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata”.

In privinta descrierii faptei care constituie abatere disciplinara si prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca  aplicabil, care au fost incalcate de salariat, instanta va constata ca decizia a fost nelegal intocmita, pentru urmatoarele considerente:

Decizia retine in sarcina contestatoarei neindeplinirea atributiilor din fisa postului constand in nedepunerea planului de activitate pe luna februarie 2011 pana la 25.01.2011, nedepunerea raportului de activitate pe luna ianuarie 2011 cu fisa de pontaj aferenta pana la 05.02.2011 si intarzieri in executarea anumitor alte atributii, fara a preciza data pana la care acestea trebuiau duse la indeplinire si in ce au constat intarzierile.

Din analiza fisei postului insa (fila 65), nu rezulta insa ca planurile de activitate, rapoartele de activitate ori celelalte atributii trebuiau indeplinite pana la anumite date calendaristice.

Datele de intocmire a rapoartelor/ planurilor sunt mentionate doar in Regulament, dar decizia de concediere nu face referire la nerespectarea unor dispozitii din Regulament ci doar cu privire la nerespectarea atributiilor din fisa postului.

Astfel, daca ne raportam la mentiunile din fisa postului, care nu prevede termene limita, se constata ca contestatoarea si-a indeplinit corespunzator obligatiile, chiar daca in afara termenelor prevazute de Regulament, atata timp cat aceasta nu a fost sanctionata pentru nerespectarea Regulamentului.

De asemenea, in ceea ce priveste faptele retinute la lit. c din decizie, se constata o descriere generala si sumara a acestora, fara ca obligatiile despre care se sustine ca nu au fost aduse la indeplinire sa se regaseasca in fisa postului, despre care se sustine ca nu a fost respectata.

Pentru toate aceste considerente, instanta urmeaza a constata incalcarea prevederilor art. 268 alin 2 lit. a si b Codul muncii , de natura a atrage nulitatea absoluta a actului.

Instanta nu va retine alegatiile contestatoarei cu privire la nerespectarea obligatiei de indicare a temeiului de drept al concedierii, decizia facand referire la prevederile art. 61 lit. a si la dispozitiile art. 267 alin 1 Codul muncii . Astfel, chiar daca oarecum defectuos motivata in drept, fara trimiteri la prevederile art. 264 alin 1 lit. f Codul muncii ,  se poate concluziona ca din acest punct de vedere, prin textele de lege invocate se poate stabili cu certitudine motivul in drept al concedierii, decizia intrunind conditiile impuse de art. 268 Codul muncii .

Tot in legatura cu legalitatea sanctiunii aplicate, instanta va mai retine si faptul ca art. 19 din Regulament face referire la aplicarea cu prioritate a sanctiunii amanarii platii drepturilor salariale sau, in functie de gravitatea situatiei, la suspendarea si/sau incetarea raporturilor de munca. Este vorba asadar despre 2 sanctiuni alternative, aplicabile in raport de gravitatea faptelor savarsite si, nicidecum de doua sanctiuni cumulative. Cumulative pot fi suspendarea si/sau incetarea contractului, nu amanarea platii si incetarea contractului.

Din actele dosarului, aspect recunoscut prin chiar cuprinsul deciziei de concediere si prin apararile intimatei, contestatoarei i-a fost deja aplicata sanctiunea privind neplata drepturilor salariale, acesteia nefiindu-i virate drepturile banesti datorate inca de la semnarea contractului de munca - decembrie 2010.

Cu toate acestea, intimata a aplicat si o a doua sanctiune, a incetarii contractului de munca pentru nerespectarea atributiilor din fisa postului si intarzieri in executarea acestora, desi acest lucru nu era permis de Regulament.

Acesta reprezinta un alt motiv de nulitate a masurii concedierii disciplinare aplicate contestatoarei.

In final, poate cel mai relevant aspect in legatura cu nelegalitatea masurii dispuse este motivul incetarii raporturilor de munca, cu influenta asupra temeiului juridic al acestei incetari, in raport de faptele retinute in  sarcina contestatoarei.

Astfel, asa cum reiese din cuprinsul deciziei, motivul principal a fost neindeplinirea unor sarcini de serviciu stabilite prin fisa postului.

Lasand deoparte sarcinile ce fac obiectul faptei descrisa la lit. c din Decizie, care dupa cum s-a constatat anterior, nu sunt prevazute in concret in fisa postului, in privinta faptelor de la literele a si b se retine ca acestea constau in nedepunerea planului de activitate pe luna februarie 2011 pana la 25.01.2011, nedepunerea raportului de activitate pe luna ianuarie 2011 cu fisa de pontaj aferenta pana la 05.02.2011.

Din actele dosarului (corespondenta purtata intre parti prin e-mail) coroborate cu declaratiile celor 2 martori, cu rapoartele de activitate si planurile atasate la dosar de contestatoare si, nu in ultimul rand, chiar cu sustinerile intimatei din intampinare, se constata ca contestatoarea, incepand cu data semnarii contractului individual de munca, desi nu avea finalizata fisa postului nu a manifestat o atitudine de pasivitate, depunand planuri de activitate pe semestrul 1 al anului 2011 si diverse rapoarte de activitate.

Asadar, lucrarile au fost intocmite, ceea ce a invocat in mod constant intimata fiind in legatura cu calitatea acestor documentatii, care in opinia sa nu corespundeau standardelor de calitate impuse de desfasurarea proiectului si documentatia incuviintata cu ocazia aprobarii implementarii. Intimata s-a aparat de-a lungul procesului facand referire la instructiunea 43, la cererea de finantare si actele anexa si la faptul ca contestatoarea nu si-a indeplinit corespunzator atributiile de serviciu, in fapt acestea fiind si faptele imputate prin diversele notificari ce i-au fost comunicate si, direct, imputate de numitul Bolosiu H. in corespondenta purtata pe mail.

Dar, constata instanta, toate aceste aspecte nu au legatura cu neindeplinirea atributiilor din fisa postului(care dupa cum am aratat au fost indeplinite) ci cu indeplinirea necorespunzatoare a acestor activitati.

Ori, conform prevederilor din cap. 2 al Titlului XI Codul muncii , faptele imputate nu sunt de natura a atrage raspunderea disciplinara a salariatului in temeiul art. 61 lit. a ci, cel mult, aplicarea art. 61 lit. d Codul muncii , referitoare la incetarea contractului “in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat”.

De fapt, din intregul probatoriu administrat si, in special, din declaratiile martorilor audiati coroborate cu aprecierile managerului Bolosiu H. la adresa contestatoarei, consemnate mai sus si preluate din procesul verbal - extras al sedintei din 12.01.2011 (filele 280-282) reiese ca adevaratele fapte ce i-au fost imputate in mod constant avand legatura cu necorespunderea profesionala, managerul de proiect fiind nemultumit de aptitudinile contestatoarei (pe langa atitudinea acesteia) care nu se ridicau la nivelul de calitate impus de proiect - „d-na D. nu stie despre ce este vorba si nici nu cred ca poate invata, atata poate atata sunt limitele ei, deci cum sa spun eu, o neliniste interioara, ca sa fiu elegant. . .”.

Dar, pentru a inceta contractul pentru necorespundere profesionala procedura este diferita si implica actiuni suplimentare din parte angajatorului, astfel ca a fost preferata aplicarea art. 61 lit. a Codul muncii , desi motivarea era cea de la lit. d a art. 61.

Si pentru aceste motive, constatand ca asa cum au fost depuse - complete sau incomplete, corespunzatoare sau nu din punct de vedere calitativ - contestatoarea a facut dovada executarii unor planuri de activitate pe semestrul 1 al anului 2001 cat si a unor rapoarte, instanta va constata ca aceasta si-a indeplinit obligatiile impuse de fisa postului (la care face trimitere decizia), astfel ca aplicarea art. 264 si art. 61 lit. a Codul muncii este nelegala.

Mai mult, aceasta a depus rapoarte inca din luna decembrie a anului 2010, (este adevarat ca neagreate de echipa de management de la Cluj) desi pana la semnarea fisei postului - 12.01.2011- nu avea stabilite concret astfel de obligatii in sarcina sa.

De asemenea, se va constata ca de la semnarea fisei postului, prin care au fost stabilite atributiile de serviciu si pana la emiterea Deciziei nr. 1/2011 de demarare a cercetarii disciplinare a trecut doar 1 luna calendaristica, timp mult prea scurt pentru a se aprecia gravitatea situatiei de natura a atrage o sanctiune atat de drastica, a desfacerii contractului de munca. Nu poate fi ignorat nici faptul ca in acest interval de 1 luna a existat corespondenta intre parti pe aspectul lamuririi exacte a atributiilor de serviciu ale contestatoarei, care, pe buna dreptate, asa cum au fost mentionate in fisa postului opozabila acesteia, nu sunt de natura sa precizeze in mod concret ce sarcini anume ii reveneau acesteia si care era modalitatea in care trebuiau realizate.

Pentru toate aceste considerente, constatand nelegalitatea dar si netemeinicia sanctiunii aplicate, prin raportare la dispozitiile art. 61 lit. a si art. 264 - 268 Codul muncii , instanta va dispune anularea deciziei nr. 4/01.03.2011.

In temeiul art. 78 Codul muncii , va dispune repunerea partilor in situatia anterioara, prin reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior concedierii si va obliga intimata la plata despagubirilor egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea incepand cu data concedierii si pana la efectiva reintegrare.

Totodata, vazand si dispozitiile art. 161 - 163 Codul muncii si lit. J din contractul individual de munca, constatand ca intimata nu a facut dovada achitarii catre contestatoare a drepturilor banesti cuvenite in perioada decembrie 2010 - februarie 2011, conform art. 287 si art. 163 Codul muncii , va obliga intimata la plata drepturilor salariale restante, aferente acestei perioade.

Vazand si dispozitiile art. 274 C. si constatand ca intimata a cazut in pretentii, o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu de avocat, in suma de 1240 lei, achitat cu chitanta nr. 113/23.03.2011 (fila 339).           

Impotriva acestei hotarari, a formulat recurs, in termen legal,  recurenta- parata ASOCIATIA M. R. -PRIN SOCIETATEA DE REUMATOLOGIE.

In dezvoltarea motivelor de recurs se solicita in principal, modificarea sentintei recurate pentru motivele prevazute de art. 304 al. 7, 8, 9 C. pr. civ. art. 304\' si art. 312 C. pr. civ, si pe cale de consecinta respingerea contestatiei ca nelegala si netemeinica.

In subsidiar se solicita  casarea hotararii judecatoresti recurate   in temeiul art. 304\' C. pr. civ si art. 312 C. pr. civ  si pe cale in consecinta respingerea contestatiei ca fiind neintemeiata.

Se arata critica argumentele pentru care instanta de fond a concluzionat in sensul ca se impaune anularea deciziei de concediere, pentru urmatoarele motive   :

I. Cu privire la convocarea la cercetare disciplinara  decat cea in care se afla locul de munca al contestatoarei se arata :

Chiar si in ipoteza in care intimata-petenta a considerat ca locul desfasurarii activitatii este municipiul Bucuresti, aceasta NU a inteles sa se prezinte nici macar o singura data la sediul Asociatiei Medicale Romane, dupa cum rezulta din adresa nr. 561 / 20. IV. 2012, semnata de presedintele acestei prestigioase organizatii, reputatul prof. univ. dr. C. lonescu-Targoviste:

„Numitii D. A., O. G. si S. I., angajati ai proiec­tului dumneavoastra cu contracte de munca aferente, nu au prestat nici o ora de activitate la sediul din Bucuresti, >

Subliniaza faptul ca susmentionatii nu au solicitat niciodata nici in scris si nici verbal sa fie pontati cu ore efectuate la acest sediu din Bucuresti niciodata in intervalul de timp 2. XII. 2010 - 3. 111. 2Oif.

Lipsa de interes a intimatei contestatoare fata de desfasurarea activitatii este cat se poate de evidenta.

Eventuala neplata a drepturilor banesti nu poate justifica neprezentarea la convocare, in vederea cercetarii disciplinare.

Este de observat ca art. 251 alin. 2 din art. 279 republicat prevede doar obligativitatea angajatorului de a convoca salariatul cu precizarea locului intrevederii, fara a se prevedea ca angajatorul nu are dreptul de a convoca salariatul decat in localitatea de domiciliu a acestuia din urma.

PROBLEMA SEDIULUI. Contractul de finantare a unui proiect se\' incheie cu un anumit Contractor (acesta este cel care „castiga” proiectul). Contractorul este cel care incheie mai departe contractele de munca. Faptul ca angajatorul (AMR - Societatea de Reumatologie, Bucuresti) are sediul intr-o anumita localitate nu inseamna automat ca si activitatea se va desfasura in acea localitate, ci se poate stabili un alt loc de munca, in speta, sediul proiectului nu era acelasi cu sediul angajatorului.

Neprecizarea in scris a uneia dintre clauzele obligatorii ale contractului de munca (in speta locul muncii) poate conduce la nulitatea acestuia (cu efectul incetarii, potrivit art. 56 lit. e din art. 279 republicat) sau la sanctionarea contraventionala a angajatorului, dar in niciun caz nu genereaza „dreptul angajatului de a-si desfasura activitatea oriunde considera de cuviinta” - cum gresit a apreciat instanta de fond.

Toate deplasarile efectuate la Cluj au fost suportate fie din bugetul proiectului, fie din dispozitia managerului de proiect. De aceea, convocarea la Cluj nu are un caracter excesiv in conditiile in care intimata contestatoare avea un salariu din Proiectul POSDRU xx de 26. 000 RON (douazecisisasemii lei) / xxx ROL (douasutesaizecimilioane lei vechi) / aproximativ 6. 000 € (sasemii euro) / LUNA. Beneficiind de o asemenea salarizare, nu se mai poate pune problema deplasarii, a unui disconfort sau probleme materiale, indiferent de distanta si de mijlocul de transport folosit.

Totodata este de retinut faptul ca de la data inceperii proiectului (respectiv i. XII. 2010) toate deplasarile personalului efectuate in interesul proiectului au fost finantate dintr-un capitol distinct al bugetului Proiectului (sens in care vom depune inscrisuri). De aceea sustinerile intimatei-contestatoare cu privire la excesul deplasarii in municipiul Cluj-N. nu pot fi primite.

II Cu privire la neindicarea prevederilor din Regulament si sanctiunea aplicata:

Instanta de fond consem­neaza urmatoarele:

„Astfel, daca ne raportam la mentiunile din fisa postului, care nu prevede ter­mene limita, se constata ca contestatoarea si-a indeplinit corespunzator obli­gatiile, chiar daca in afara termenelor prevazute in regulament, atata timp cat aceasta nu a fost sanctionata pentru nerespectarea regulamentului”.

intr-adevar, ar fi fost preferabil sa se invoce si regulamentul, care stabileste conditiile indeplinirii atributiilor din fisa postului, indeplinirea sau neindeplinirea atributiilor din fisa postului se apreciaza prin raportare la regulament.

Insa aceasta situatie NU ALTEREAZA nicidecum nici starea de fapt, nici starea de drept: contestatoarea nu si-a indeplinit sarcinile de serviciu. Care ar fi trebuit sa fie salariul lunar, cat peste 6. 000 € / luna pentru ca aceasta sa aiba o atitudine responsabila fata de un proiect de anvergura si importanta nationala?? La salariul pe care contestatoarea 1-a avut, cerintele si exigentele nu pot fi decat pe masura.

Totusi, se poate observa ca indicarea Regulamentului nu lipseste cu desavarsire, el fiind mentionat generic ca temei al atributiilor, sanctionarii si al faptelor imputate persoanei angajate.

Potrivit contractului de munca nr. 4/30.11.2010, semnat si insusit de contestatoare la data semnarii lui, aceasta trebuia sa indeplineasca probabil cea mai DIFICILA si PLINA DE RASPUNDERE functie: COORDONATOR DEPARTAMENT DE FORMARE, retribuita cu 26. 000 lei noi / luna. Principala sa obligatie era aceea de a INDEPLINI ATRIBUTIILE si RESPONSABILITATILE CE-I REVIN CONFORM FISEI P. ­LUI!

Conform FISEI POSTULUI, semnata si insusita de contestatoare, acesteia ii reveneau urmatoarele atributii:

—  „intocmeste planuri de actiune si rapoarte tehnice si financiare pentru activi­tatile pe care le coordoneaza”;

—  „Organizeaza, indruma, controleaza, sustine si raspunde de activitatea SPECIA­LISTILOR DIN SUBORDINE (asistent departament de formare - S. I. din Bucuresti; expert marketing - O. G. din Bucuresti; coordonator e-learning - B. F. din Bucuresti; expert pe termen scurt - B. Alfred, din Bucuresti), INFORMAND, PRIN R. SAPTAMANALE si LUNARE, MANAGERUL CU PRIVIRE LA OBIECTIVELE REVENITE si REZULTATELE OBTINUTE IN ACTIVITATILE DERULATE DE FIECARE”;

— „Orice alte activitati solicitate de manager si comitetul de coordonare in legatura sau pentru realizarea obiectivelor Proiectului”.

Aceeasi fisa a postului prevedea in mod imperativ ca „nerealizarea sarcinilor . . . ATRAGE INCETAREA AUTOMATA A RAPORTURILOR DE MUNCA”.

Chiar daca teoretic am admite ca nu i-ar fi fost comunicata contestatoarei fisa postului, chiar si atunci FUNCTIA de coordonator departament de formare a contestatoarei II IMPUNEA O ANUMITA CONDUITA si RESPECTAREA UNOR PLANURI DE REALIZARI, cu privire la care contestatoarea nu poate sustine ca nu i-au fost aduse la cunostinta si care puteau si trebuiau sa fie respectate. Numai ca FISA POSTULUI i-a fost adusa la cunostinta, a fost semnata de contestatoare, era in posesia contestatoarei si constituia principala anexa la contractul individual de munca. Mai mult, contestatoarea a fost notificata prin mai multe adrese anterior sanctionarii, solicitandu-i-se depunerea Rapoartelor de utilizare a timpului de munca.

III. Cu privire la sustinerile instantei de fond in sensul ca s-au aplicat 2 sanctiuni pentru acceasi fapta, se arata urmatoarele:

Salariile in programele de tip POSDRU nu se achita odata cu debutul implementarii, in functie de finantare. Prin urmare, afirmatia ca intimatei i s-au aplicat doua sanctiuni nu corespunde realitatii, intirzierile de plata fiind generate de sistemul platilor in regim POSDRU.

Asadar, instanta de fond a retinut in mod gresit faptul ca neplata drepturilor salariale i-a fost aplicata cu titlu de sanctiune. De altfel, nici intimata-contestatoare nu considera ca i-au fost aplicate doua sanctiuni pentru aceeasi fapta, respectiv neplata drepturilor salariale si desfacerea contractului de munca. Neplata salariilor restante nu este o sanctiune si nici nu este prevazuta de art. 279 , ci este o consecinta a functionarii Proiectului, mai precis a graficului de derulare a acestuia, plata salariilor facandu-se nu la momentul inceperii activitatilor, ci la cateva luni dupa inceperea functionarii acestuia.

IV.    NECORESPUNDERE PROFESIONALA VERSUS INDISCIPLINA?

Un alt element de nelegalitate a sentintei recurate este modul eronat in care instanta de fond a stabilit starea de fapt din cauza. Astfel, in viziunea instantei,

„Contestatoarea si-a indeplinit obligatiile impuse de fisa postului, a depus rapoarte inca din luna decembrie 2010 (dar neagreate de echipa de manage­ment), iar pana la emiterea deciziei 1/2011, a trecut i luna calendaristica, timp prea scurt pentru a aprecia gravitatea situatiei de natura a atrage o sanctiune atat de drastica”.

Starea de fapt reala este insa total contrara considerentelor instantei fondului:

— Contestatoarea NU A DEPUS NICIUN RAPORT LUNAR / SAPTAMA­NAL potrivit fisei postului, nici pe LUNA IANUARIE 2011, nici pe LUNA FEBRUARIE 2011, astfel ca pericolul de desfiintare a proiectului european „Noi tehnologii medicale in sanatate” la numai trei luni de la implementare era iminent, iar rezilierea lui de drept era prevazuta in terminis in contractul de finantare;

— Contestatoarea nu a fost prezenta nicio ora de lucru la sediul din Bucuresti, . io, iar de Cluj-N., nici nu poate fi vorba;

— In ceea priveste Rapoartele si Planurile de activitate, ele puteau fi trimise on-line   la   sediul  Proiectului  ID   xx,   ele   nepresupunand  plecari  dintr-o localitate intr-alta si care sa determine cheltuieli de deplasare.

Faptul ca, in speta, reprezentantul angajatorului o considera pe salariata necorespun­zatoare profesional este complet nerelevant. Un salariat poate fi simultan si necorespunzator profesional si indisciplinat .

Insa instanta nu considera ca angajata este incompetenta, de vreme ce retine in sarcina ei executarea cu succes a unor sarcini de serviciu precise chiar si in lipsa unei fise a postului.

In speta nu este vorba de incompetenta (nu acesta este motivul pentru care a fost desfacut contractul de munca), ci de indisciplina. Intimata-contestatoare nu a depus anumite documente solicitate de catre manager. Faptul ca ea a inaintat alte documente pe care le-a copiat pur si simplu din programul Proiectului nu dezvaluie incompententa, ci nemunca. In analiza instantei de fond, intimata-contestatoare ar fi facut dovada faptului ca stie si poate sa gestioneze atributiile care le-a avut cu prilejul intocmirii unor documentatii precedente. Insa, in speta, intimata-contestatoare nu a vrut sa munceasca, in plina epoca a plagiatului, intimata-contestatoare a copiat din proiect planul general neconcretizat si 1-a trimis cu titlu de plan si de raport. In fond, este vorba de neindeplinire si nu de indeplinire defectuoasa, de vreme ce materialele trimise nu erau altceva decat o reproducere servila a unor elemente extrase (cu o metoda patentata deja si numita generic „copy-paste”) din planul Proiectului incat era evident ca nu poate fi retinuta nepriceperea.

Apreciaza recurenta  ca instanta de fond, in lipsa unei expertize de specialitate care sa ateste daca intimata-contestatoare a depus inscrisuri defectuoase sau pur si simplu copiate, nu putea sa decida ca aceasta si-a indeplinit sau nu obligatiile de serviciu. Numai in functie de acest rezultat putea sa se observe existenta sau inexistenta unei culpe in raport cu exercitarea atributiilor de serviciu.

V.    ALTE OBSERVATII PENTRU CARE HOTARAREA INSTANTEI DE FOND ESTE CRITICABILA:

DESCRIEREA LA CARE FACE REFERIRE ART. 252 DIN CODUL MUNCII. Cu privire la data de la care curge termenul de 30 de zile in care trebuie emisa decizia de concediere, ca si la cat de detaliat trebuie descrisa fapta in decizie, a se vedea decizia Curtii de Apel Cluj nr. 749 / R / 2011, comentata de prof. univ. dr. M. V. in „Revista romana de jurisprudenta”, nr. 3 / 2011, pp. 137 si urm.

in speta, decizia nu face o enumerare vaga, generica a neindeplinirii sarcinilor de serviciu, fapt care ar atrage nulitatea concedierii1, ci descrie in mod concret, clar si precis ceea ce nu a facut, desi putea si trebuia sa faca intimata-petenta. Cu alte cuvinte, nu se poate vorbi de o inexistenta a descrierii inactiunilor2, fiind precizate si termene / date concrete cu privire la acestea3.

SEMNAREA FISEI POSTULUI. Faptul ca fisa postului nu fusese semnata este irelevant. Nesemnarea fisei postului poate atrage cel mult raspunderea contraventionala a angajatorului, DAR NU INLATURA OBLIGATIA SALARIATULUI de a-si indeplini atributiile de serviciu precizate in contractul de munca, precum si de a duce la indeplinire oricare ordine ale superiorului.

ATITUDINEA ANGAJATORULUI. Instanta de fond retine din procesele verbale depuse de recurenta intimata „o atitudine agresiva si dispretuitoare a numitului Bolosiu H. la adresa contestatoarei”. Instanta nu a observat ca „numitul” este o personalitate nu doar a medicinii clujene, ci si la nivel national prin aceea ca la data castigarii Proiectului era presedintele Societatii Romane de Reumatologie.

Instanta face o deductie artificioasa plecand de la constatarile concrete ale Profesorului Bolosiu vizavi de numita Doroti A. : incapacitatea ei de a realiza exigentele proiectului dublata de o vanitate cu totul nejustificata. In fond, iritarea Profesorului Bolosiu, managerul proiectului, a fost generata cat se poate de firesc de urmatoarele circumstante: desi era salarizata cu 260 milioane de lei vechi / luna, contestatoarea nu isi indeplinea sarcinile de serviciu, fapt care putea conduce la compromiterea / anularea proiectului.

REAUA-CRED1NTA A INTIMATEI-PETENTE. Dupa cum rezulta si din actele dosarului, intimata-pententa nu a mai raspuns nici la telefon, nici la emailurile primite in legatura cu Proiectul pentru care fusese angajata. In acest timp, dumneaei a facut lectura respectivelor emailuri, de vreme ce a refuzat cu obstinatie primirea corespondentei scrise din partea managerului de proiect (conform adresei firmei de curierat Cargus si care este anexat prezentului recurs). Intimata-pententa a cunoscut cu exactitate faptul ca sediul proiectului se afla la Cluj-N., date fiind si deplasarile acesteia pe spezele Proiectului sau ale managerului de proiect.

PRINCIPIUL ECHITATII, in cele din urma, contestatia este neintemeiata si din perspectiva echitatii, un element indisolubil legat de fiinta oricarei obligatii; legiuitorul insusi a recunoscut aceasta atat prin art. 970 din Codul civil de la 1864, cat si prin art. 1272 din Noul Cod civil.

Este inechitabil sa ai un salariu mai mare decat un magistrat si sa te comporti absolut nepotrivit: neglijarea sarcinilor de serviciu, neindeplinirea lor, dupa care sa te eschivezi refuzand corespondenta.

Intimata D. A. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat .

Se arata in cuprinsul intampinarii ca sustinerile recurentei privind legalitatea convocarii contestatoarei la o alta adresa decat cea prevazuta de contractul individual de munca ca „loc al muncii” sunt neintemeiate.

Instanta de fond a retinut mod corect ca angajatorul a procedat in mod abuziv la convocarea cercetarea disciplinara prealabila, aflata la o distanta semnificativa de locul muncii stabilit prin contractul individual de munca.

Atat doctrina cat si practica judecatoreasca sunt constante in a aprecia ca este de neconceput ca salariatul asupra caruia planeaza suspiciunea ca a savarsit o abatere disciplinara si urmeaza sa-i fie aplicata o sanctiune disciplinata, sa fie invitat la un sediu nedeclarat al unui angajator si care se afla la o distanta considerabil de mare fata de locul de munca al angajatului.

In executarea contractului individual de munca, conform capitolului D. „Locul de munca” din contract, locul in care urma sa-si desfasoare activitatea era la biroul Proiectului ID xx.

Ulterior semnarii contractului individual de munca, nu si-a manifestat acordul si angajatorul nu mi-a adus la cunostinta, in scris, vreo modificare a unuia din elementele esentiale ale contractului, cu atat mai mult a locului de munca, obligatie prevazuta expres de dispozitiile art. 17 alin. 4 din art. 279 , a carei nerespectare este sanctionata cu nulitatea absoluta a masurii dispusa cu nesocotirea obligatiei de informare.

Orice referire la cheltuielile ce ar fi trebuit suportate de catre contestatoare, pe fondul obsedantelor aprecieri cu privire la nivelul salariului sau, ca urmare a deplasarii pentru efectuarea cercetarii disciplinare la Cluj N. sunt nefondata in conditiile in care de la data angajarii si pana la data concedierii aceasta nu a primit nici un fel de remuneratie

Probele administrate in fata instantei de fond releva ca in realitate nu avem de-a face cu o neindeplinire a sarcinilor de serviciu de catre contestatoare ci cu o nemultumire generala a angajatorului (Managerul de proiect) cu privire la calitatea muncii contestatoarei.

Abaterile disciplinare mentionate in Decizia nr. 4/01.03.2011 constand in neindeplinirea sarcinilor de serviciu aferente lunilor ianuarie si februarie 2011, respectiv nedepunerea planului de activitate pe luna februarie 2011 pana la data de 25 ianuarie 2011 si nedepunerea raportului de activitate pe luna ianuarie 2011 cu fisa de ponta] aferenta pana la 05 februarie 2011 nu-si gasesc corespondenta in fisa postului indicata ca temei in decizia contestata.

Mai mult in cursul lunii ianuarie si februarie 2011 a prezentat planul de activitate pe luna februarie 2011 si raportul de activitate pe luna ianuarie 2011 in mai multe variante de lucru, cu respectarea intocmai a instructiunilor POSDRU.

Din corespondenta electronica purtata cu managerul de proiect rezulta ca a prezentat acestuia plan de activitati nu doar pentru luna februarie 2011 ci pentru intreg semestrul 1 al anului l (2011) al proiectului.

Nulitatea Deciziei nr. 4/01.03.2011 intervine implicit in lipsa indicarii in continut a oricarei prevederi din Regulamentul Proiectului ID xx care este singurul act emis de angajator in care sunt specificate termenele de realizare a sarcinilor de serviciu de catre salariatii proiectului.

Decizia nr. 4/01.03.2011 este nula pentru ca angajatorul a aplicat doua sanctiuni pentru aceeasi fapta  .                             

Dubla sanctionare rezulta din chiar art. 2 al deciziei contestate in care angajatorul prevede plata doar pentru perioada 02.12.xxxx11 in conditiile in care decizia are termen de emitere 01.03.2011.

Pentru perioada 03. 01 - 01.03.2011 dreptul la salariu a fost suprimat de catreangajator fara temei si nu din lipsa fondurilor.                                                                                  

In data de 15.03.2011 cand au fost efectuate platile catre toti ceilalti salariati contestataorea avea dreptul sa-si primeasca remuneratia la zi indiferent de   cercetarea disciplinara prealabila in curs!!!

Instanta de fond a retinut in mod corect ca Decizia nr. 4/01.03.2011                            

nu indica motivul real al incetarii contractului individual de munca al contestatoarei

Motivul real al incetarii raportului de munca al contestatoarei rezulta nu doar din indicarea gresita a temeiului de drept in cadrul Deciziei nr. 4/01.03.2011 ci insasi din probele solicitate si administrate de angajator in fata instantei de fond.

In cadrul intampinarii formulata Angajatorul a insistat pe parcursul mai multor termene de judecata in administrarea probei cu „expertiza de specialitate avand ca obiectiv evaluarea contestatoarei raportat la CV-ul prezentat si cerintele Fisei Postului” f proba 3 din intampinarea angajatorului).

Contrar sustinerilor recurentei instanta de fond, in mod legal, s-a pronuntat asupra   acestei probe si a respins-o considerand ca nu este utila cauzei.

Din aceasta perspectiva solicitarea de casare cu trimitere pentru administrarea probei cu expertiza de specialitate este neintemeiata.

Indiferent de concluziile raportului de expertiza fata de corespunderea profesionala a contestatoarei legalitatea Decizia nr. 4/01.03.2011 nu poate fi pusa in discutie.

5. Rapoartele de activitate au fost predate managerului de proiect. Faptul ca fata de rapoartele prezentate managerul de proiect a avut anumite observatii nu poate echivala cu indisciplina si nu poate atrage raspunderea disciplinara.

6. Aprecierile teoretice ale recurentei fata de principiile echitatii nu au legatura cu cauza.

In mod obsesiv in cursul intregului recurs se face trimitere la nivelul salariului contestatoarei, in conditiile in care angajatorul a fost parte a contractului individual de munca care stabilea cuantumul salariului.

Analizand actele dosarului prin prisma criticilor recurentei, care se circumscriu motivelor  de recurs prevazute de dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 C. si potrivit art. 304 1 C., Curtea apreciaza recursul ca fondat pentru urmatoarele considerente:

In ceea ce priveste motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 C., Curtea retine ca nu este aplicabil in cauza intrucat instanta de fond a expus pe larg considerentele pentru care a apreciat ca este intemeiata contestatia formulata de intimata, analizand toate aspectele deduse judecatii .

Curtea constata ca nu este incident in cauza nici motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 C., deoarece nu se poate identifica o schimbare a naturii sau intelesului vadit neindoielnic a actului dedus judecatii. Tribunalul a calificat corect litigiul dedus judecatii si s-a pronuntat pe fondul acestuia, analizand pretentiile reclamantei. De altfel, recurenta  nu a aratat in ce a constat schimbarea naturii sau intelesul actului juridic si nici despre ce act este vorba, iar simpla afirmatie in acest sens nu este suficienta pentru admitere recursului pe acest motiv.

In ceea ce priveste motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C., respectiv gresita interpretare a dispozitiilor legale si contractuale aplicabile in cauza, Curtea constata urmatoarele :

1. Sunt nefondate sustinerile instantei de fond in sensul ca nu s-a efectuat in cauza o legala cercetare disciplinara intrucat contestatoarea  a fost convocata in vederea acestei cercetari  decat locul sau de munca potrivit contractului individual de munca semnat intre parti .

Curtea retine ca nu se prevede in niciun act normativ (art. 279 sau legislatie speciala) ca in mod obligatoriu cercetarea disciplinara a unui angajat trebuie sa se desfasoare la locul de munca al acestuia expres mentionat in contractul sau individual de munca . Pe cale de consecinta aceasta cercetare se poate desfasura in orice locatie, unde angajatorul are mijloace sa o faca, atata timp cat locul desfasutarii cercetarii este expres mentionat in convocarea comunicata angajatului si acesta din urma are la dispozitie suficient timp si mijloace materiale pentru a se infatisa la locul si data mentionata in respectiva convocare .

Prin urmare toate argumentele expuse in sentinta recurata cu privire la faptul ca intimata-contestatoare a fost convocata in mod nelegal pentru cercetare in  Municipiul Cluj N. nu au relevanta si convocarea in aceasta locatie nu determina nelegalitatea cercetarii discilinare . Curtea retine, impreuna cu instanta de fond ca,  fost legal convocata prin intermediul e-mailului in vederea cercetarii disciplinare . Prin urmare a avut cunostinta de data si locul in care urmeaza sa se desfasoare cercetarea si contestatoarea nu a invocat niciodata , nici la momentul convocarii, nici ulterior pe parcursul procesului, ca nu ar fi avut mijloace materiale sau ca s-ar fi aflat in imposibilitate obiectiva din alte motive de a se infatisa in fata comisiei de cercetare .

Pe cale de consecinta Curtea apreciaza ca recurenta a efectuat o convocare la cercetare si implicit o cercetare disciplinara in lipsa angajatului in conformitate cu prevederile legale in materie, neexistand temei pentru aprecia in sens contrar .

2. In ceea ce priveste viciile de forma ale deciziei de concediere care face obiectul contestatiei, Curtea retine urmatoarele :

Instanta de fond a apreciat ca au fost incalcate prevederile art. 268 alin 2 lit. a si b din art. 279 , de natura atrage  nulitatea deciziei de concediere .

Potrivit  art. 268 alin 2 Codul muncii “sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca  aplicabil, care au fost incalcate de salariat;c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata, f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata”.

Curtea constata ca in cuprinsul deciziei de concediere sunt descrise faptele pentru care a fost sanctionata, fapte care constituie abateri disciplinare, respectiv : nedepunerea planului de activitate pe luna februarie 2011 pana la 25 ianuarie 2011, nedepunerea raportului de activitate pe luna ianuarie 2011 cu fisa de pontaj aferenta pana la data de 05 februarie 2011, intarzierea elaborarii materialelor de identitate vizuala a proiectului, a pregatirii conferintei de lansare a proiectului …. s. a. md.

Se retine deci ca faptele sunt descrise, neexistand obligatia legala a angajatorului de a indica amanunte in plus cu privire la abaterile disciplinare retinute in sarcina angajatului . Sunt deci respectate in cauza dispozitiile art. 268 alin 2 lit. a din art. 279 , contrar celor retinute de instanta de fond cu privire la aceasta conditie obligatorie a deciziei de concediere disciplinara .

Sunt de asemenea respectate in cauza si prevederile art. 268 alin 2 lit. b art. 279 , atata timp cat in cuprinsul deciziei contestate se face referire la incalcarea prevederilor regulamentului proiectului si ale fisei de post a contestatoarei. Scopul indicarii in cuprinsul deciziei a prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca  aplicabil, care au fost incalcate de salariat, este tocmai de a se arata expres care anume prevederi nu au fost respectate, pentru a se face o corecta individualizare si incadrare a faptelor ce constituie abateri disciplinare . Curtea apreciaza ca acest scop a fost atins in cauza de fata prin mentionarea in decizie a incalcarii prevederilor regulamentului proiectului si ale fisei de post a contestatoarei, nefiind necesare lamuriri suplimentare in acest sens .

Prin urmare decizia contestata a fost emisa cu respectarea conditiilor de forma expres si limitativ prevazute de art. 268 alin 2 Codul muncii .

3. In ceea ce priveste sustinerea instantei de fond in sensul ca i s-ar fi aplicat contestatoarei 2 sanctiuni pentru acelasi fapte: concedierea si neplata drepturilor salariale ce i se cuveneau, Curtea retine urmatoarele :

In cuprinsul deciziei contestate se mentioneaza ca se dispune, ca sanctiune disciplinara, desfacerea contractului de munca al angajatei D. A. . Prin urmare aceasta este singura sanctiune aplicata contestatoarei, neexistand in decizia de concediere disciplinara nicio mentiune in sensul ca i se retin, cu titlul de sanctiune si drepturile banesti  care i se cuvin acesteia pentru perioada lucrata pana la data concedierii .

Sustinerile instantei de fond in sensul ca s-ar fi aplicat si aceasta din urma sanctiune a neplatii drepturilor salariale este lipsita de suport in realitate. Chiar daca pana la momentul formularii contestatiei nu s-au platit de catre recurenta-parata intimatei-contestatoare drepturile salariale pentru lunile in care a prestat munca pentru angajator, acest lucru nu echivaleaza cu aplicarea unei sanctiuni disciplinare, in conditiile in care o atare sanctiune nu este precizata in cuprinsul deciziei contestate . Practic instanta de fond a adaugat la cuprinsul deciziei de concediere aceasta asa- zisa sanctiune disciplinara, in mod nejustificat . Plata drepturilor banesti pentru perioada anterioara concedierii reprezinta un al capat de cerere care vizeaza raporturile de munca derulate intre parti si nu are legatura cu analiza legalitatii si temeiniciei deciziei de sanctionare disciplinara .

Imprejurarea ca in cuprinsul deciziei de concediere nu este mentionata intreaga perioada de timp pentru care angajata are dreptul la plata salariului nu echivaleaza  cu aplicarea unei noi sanctiuni disciplinare, atata timp cat acest aspect nu este aratat expres in decizia contestata .

4. Cu privire la temeinicia aplicarii sanctiunii concedierii, se retine in primul rand de catre Curte faptul ca toate aprecierile recurentei cu privire la cuantumul exagerat de mare al salariului lunar cuvenit contestatoarei sunt neavenite si nu pot fi avute in vedere ca motive de recurs, atata timp cat reprezentantii recurentei au fost de acord cu plata acestui salariu, acord exprimat prin semnarea contractului individual de munca al numitei D.  A. . Atata  timp cat la momentul semnarii contractului partile au apreciat ca acest salariu de 26 000 lei lunar reflecta importanta muncii angajatului, sustineri ulterioare in sens contrar exced analizei motivelor de recurs, precum si  legalitatii si temeinciei deciziei de concediere . Aspecte privind echitatea nu pot fi avute in vedere ca atare, instanta de recurs analizand doar decizia contestata in sine, prin raportare la situatia de fapt dedusa judecatii si precederile legale aplicabile acesteia .

De asemenea se constata ca nu exista nicio dovada a faptului ca, in realitate, masura concedierii disciplinare  a fost dispusa pentru alte motive decat cele prevazute de lege, respectiv savarsirea de catre angajat a unor abateri disciplinare . A apreciat instanta de fond ca ar fi avut relevanta raporturile de serviciu tensionate existente intre contestatoare si conducerea recurentei, citand din aprecierile facute la adresa contestatoarei de catre un membru al organelor de conducere ale societatii.

Curtea apreciaza ca, atata timp cat nu exista o proba certa in sensul ca masura concedierii a avut alte cauze decat cele expuse in cuprinsul deciziei care face obiectul contestatiei, animozitatile existente intre o persoana din conducere si contestatoare nu pot fi avure in vedere, prin ele insele, ca motive de netemeinicie a sanctiunii dispuse in cauza.

In raport cu faptele retinute in sarcina contestatoarei, Curtea retine ca recurenta-parata a facut dovada savarsirii de catre contestatoare a faptelor retinute in sarcina acesteia prin inscrisurile depuse la dosar .

Nu pot fi primite sustinerile contestatoarei in sensul ca, in realitate, ne-am afla in fata unei sanctiuni aplicate pentru necorespundere profesionala, atata timp cat procedura evaluarii profesionale a angajatei D. A. nu a fost efectuata, iar concedierea s-a dispus in temeiul dispozitiilor art. 61 lit. a din art. 279 , adica pentru savarsirea unor abateri disciplinare . Neindeplinirea sarcinilor de serviciu, in general, poate constitui abatere disciplinara, atata timp cat nu sunt respectate prevederile regulamentului sau ale fisei de post, ca in prezenta cauza .

Faptele imputate contestatoarei reprezinta  incalcari ale atributiilor mentionate in fisa postului, iar contestatoarea in cererea de chemare in judecata cu care a investit instanta de fond nu a  aratat niciodata ca nu ar luat la cunostinta de cuprinsul fisei de post . Prin urmare nu se poate aprecia ca datele mentionate ca termene limita  pana la care trebuia sa efectueze anumite lucrari nu ii erau cunoscute .

Imprejurarea ca intimata a depus planuri de activitate pe semestrul 1 al anului 2011 si diverse rapoarte de activitate, fara a respecta insa termenele mentionate in regulament si fisa postului nu are relevanta din punctul de vedere al faptelor retinute ca abateri disciplinare in sarcina sa, respectiv nedepunerea planului de activitate pe luna februarie 2011 pana la 25 ianuarie 2011, nedepunerea raportului de activitate pe luna ianuarie 2011 cu fisa de pontaj aferenta pana la data de 05 februarie 2011. Pentru derularea in conditii corespunzatoare a activitatii societatii recurente si relizarea proiectului pentru care a fost angajata contestatoarea apare  ca fiind de importanta majora respectarea termenelor de depune a lucrarilor, in caz contrar aceste termene limita nu ar fi fost mentionate expres in fisa postului contestatoarei . Prin urmare nerespectarea termenelor de depunere a lucrarilor reprezinta abatere disciplinara, sanctionata in mod intemeiat prin decizia contestata .

In concluzie, atata timp cat nu exista cauze de nulitate pentru vicii  de forma, nici motive de netemeinicie a decizei de concediere contestata, Curtea apreciaza ca solutia instantei de fond de anulare a acestei decizii nu se justifica . Prin urmare se impune modificarea sentintei recurate in sensul inlaturarii dispozitiilor de anulare a deciziei contestata  si a masurilor care vizeaza capetele de cerere accesorii acestei anulari .

In ceea ce priveste drepturile salariale cuvenite contestatoarei pentru perioada in care a fost angajata cu contract individual de munca, de la data intarii in vigoare a acestuia si pana la data incetarii raporturilor de munca, in mod intemeiat instanta de fond a dispus obligarea recurentei-parate la plata salariilor aferente perioadei decembrie 2010-februarie 2011. Nu au relevanta mentiunile din cuprinsul deciziei de concediere in sensul ca angajata are dreptul la plata salariilor aferente perioadei 02 decembrie 2010-2 ianuarie 2011 atata timp cat incetarea raporturilor de munca s-a dispus incepand cu data de 01 martie 2011 . Prin urmare contestatoarea are dreptul la plata salariilor pana la acest moment, 01 martie 2011 .

Pentru toate aceste considerente, in baza art. 312 alin. 1 C., fiind incident motivul de recurs prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 9 C., Curtea va admite recursul si va modifica in parte sentinta recurata in sensul ca va admite in parte actiunea . Se vor inlatura dispozitiile privind anularea deciziei de concediere, reintegrarea si despagubirile acordate reclamantei. Se vor mentine celelalte dispozitii privind plata salariilor aferente perioadei decembrie 2010-februarie 2011.

In temeiul dispozitiilor art. 274 C., fata de solutia data cu privire la fondul cauzei, respectiv de admitere doar in parte a actiunii, Curtea o va obliga pe parata sa plateasca reclamantei D. A.  suma de 300 lei reprezentand cheltuieli de judecata fond(onorariu de avocat partial) .

Avand in vedere faptul ca recursul declarat in cauza de recurenta-parata a fost admis, in temeiul acelorasi dispozitii ale art. 274 C.,  Curtea va obliga intimata la plata catre recurenta a sumei de 3. 500 lei reprezentand cheltuieli de judecata in recurs(onorariu de avocat).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta ASOCIATIA M. R. - PRIN SOCIETATEA DE REUMATOLOGIE impotriva sentintei civile nr. 2970/29.03.2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari sociale in dosarul nr. ...X, in contradictoriu cu intimata-contestatoare D. A.,.

Modifica in parte sentinta recurata in sensul ca:

Admite in parte actiunea. I

Inlatura dispozitiile privind anularea deciziei de concediere, reintegrarea si despagubirile acordate reclamantei. Mentine celelalte dispozitii privind plata salariilor aferente perioadei decembrie 2010-februarie 2011.