Cabinet avocat Dreptul muncii

In cauza inregistrata cu nr. XXXXXXXXXXXX, prin sentinta civila nr. 1714/10.07.2015, Tribunalul Iasi \"Admite in parte contestatia formulata de contestatoarea P. M. avand CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliata in Constanta, . 68A,,  D. E. R. cu sediul in Iasi, . 19, jud. Iasi, cu domiciliul procedural ales la av. H. E. M. din Bucuresti, . 17, corp A, in contradictoriu cu intimata C. Nationala de A. si D. Nationale din Romania S. A. – Directia Regionala de D. si Poduri Constanta cu sediul in Constanta, Prelungirea T. F. N., jud. Constanta avand J/XXXXXXXXXXX si CUI xxxxxxxx.

Anuleaza, in parte, decizia nr. 476/29.10.2014 emisa de intimata, in sensul inlocuirii sanctiunii disciplinare a reducerii salariului de baza pe o durata de 2 luni cu 10%, cu sanctiunea disciplinara a avertismentului scris conform art. 248 alin. 1 lit. a din art. 279 coroborat cu art. 52 alin. 6 lit. a din Regulamentul Intern al C. N. A. D. N. R. S. A. inregistrat sub nr. 92/xxxxx/28. 05. 2013.

Obliga intimata sa restituie contestatoarei sumele retinute in temeiul deciziei de sanctionare disciplinara nr. 476/29.10.2014.

Obliga intimata sa achite contestatoarei suma de 4340 lei reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu de avocat). ”

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

Competenta teritoriala de solutionare a cauzei apartine Tribunalului Iasi, avand in vedere faptul ca prezenta contestatie a fost formulata prin S. \"E. R. ” care are sediul in Iasi si conform Deciziei ICCJ nr. 1 din 21 ianuarie 2013 data in recursul in interesul legii, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (abrogata prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizatiile sindicale au calitate procesuala activa in actiunile promovate in numele membrilor de sindicat, iar in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. 2) din art. 279 , republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, instanta competenta teritorial in solutionarea conflictelor de munca in cazul acestor actiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

In ceea ce priveste tardivitatea formularii prezentei contestatii, invocata de intimata, decizia de sanctionare a fost comunicata contestatoarei la data de 05.11.2014, iar contestatia a fost trimisa prin posta, data inscrisa pe stampila aplicata pe plic fiind 05.12.2014, in termen – ultima zi in care putea formula contestatie.

De asemenea, cu privire la exceptia nulitatii absolute a deciziei contestate invocata de contestatoarea P. M., a retinut ca si aceasta este neintemeiata, pronuntandu-se in acest sens prin respingerea ei prin incheierea de la data de 22. 04. 2015(fila 206, 207 dosar).

In acest sens s-a retinut in incheiere:

\"Avand in vedere ca in sustinerea exceptiei de nulitate absoluta, contestatoarea a invocat incalcarea prevederilor art. 251 si art. 252 alin. 2 lit. a din art. 279 in sensul ca in convocarea la cercetarea disciplinara nu s-a indicat obiectul convocarii si pentru faptul ca decizia nu contine descrierea faptelor care constituie abatere disciplinara;

Avand in vedere ca in convocare s-a mentionat ca \"obiectul cercetarii disciplinare prealabile il constituie incalcarea normelor de comportament etic la locul de munca in ceea ce priveste aspectele semnalate in sesizarea nr. xxxxx/2014 cu privire la incidentul dintre dumneavoastra si doamna C. L. - Tehnician. ”

Avand in vedere ca alineatul 1 din preambulul deciziei contestate prevede ca salariata P. M., in dimineata zilei de 29. 04. 2014, a facut diverse afirmatii indecente, jignitoare la adresa doamnei C. L. si ca are un comportament indecent la locul de munca folosind un limbaj vulgar, neadecvat la adresa colegilor;

Avand in vedere ca in art. 1 pagina 12 si art. 3 pagina 13 din decizia contestata, se specifica fapta savarsita de doamna P. M. si anume ca are un comportament neadecvat, indecent la locul de munca fata de unii colegi si ca foloseste un limbaj vulgar in relatia cu acestia;

Avand in vedere ca fapta a fost descrisa amanuntit in plangerea formulata de C. L. reformulata de catre intimata in cuprinsul deciziei, ... instanta a respins exceptia nulitatii absolute a deciziei nr. 476/29.10.2014 emisa de CNADNR – Directia Regionala de D. si Poduri C. . ”

Pe fondul cauzei, a retinut ca P. M. este salariata CNADNR – Directia Regionala de D. si Poduri C., in functia de inginer in cadrul SDN C. .

P. Decizia nr. 476/29.10.2014 contestatoarea a fost sanctionata disciplinar cu reducerea salariului pe o durata de 2 luni cu 10%.

In decizia de sanctionare s-a retinut ca prin intermediul sesizarii doamnei C. L. - tehnician in cadrul SDN C., inregistrata la DRDP C. sub nr. xxxxx/05. 05. 2014, s-a adus la cunostinta angajatorului ca salariata P. M. - inginer in cadrul SDN C., la data de 29. 04. 2014 a facut afirmatii indecente, jignitoare la adresa ei si a avut un comportament indecent la locul de munca, folosind un limbaj vulgar, neadecvat la adresa colegei respective.

Ca urmare a celor sesizate, prin Decizia Directorului Regional al DRDP C. nr. 272/11.07.2014 a fost numita comisia de cercetare disciplinara prealabila, care si-a finalizat activitatea prin inaintarea catre conducerea unitatii a Raportului inregistrat sub nr. xxxxx/29.10.2014.

D. amplul probatoriu administrat in cauza, atat in faza cercetarii administrative disciplinare, precum si probatoriul administrat nemijlocit in instanta, rezulta ca salariata P. M. a comis o abatere disciplinara constand in faptul ca la data de 29. 04. 2014, in timpul programului de lucru, a facut afirmatii indecente, jignitoare la adresa colegei ei C. L. si a dat dovada de un comportament indecent la locul de munca, folosind un limbaj vulgar, neadecvat la adresa acestei colege, incalcand astfel obligatiile prevazute in Fisa Postului la pct. 4 lit. a) “ mentine relatii profesionale cu toti colegii si cu persoanele din exterior”, a obligatiilor prevazute in art. II punctul 8 “salariatii vor sprijini si vor contribui activ la mentinerea unui climat adecvat de activitate”, art. III punctul 22 - prima liniuta din Codul de etica al CNADNR –“ salariatii au obligatia de a nu aduce atingere onoarei, reputatiei si demnitatii persoanelor prin intrebuintarea unor expresii jignitoare”, art. 11- Drepturile si obligatiile salariatilor- alin. (2) lit. a) “ de a respecta prevederile cuprinse in Regulamentul Intern, fisa postului, contractual colectiv de munca aplicabil, precum si contractual individual de munca”, m) – “sa aiba o comportare corecta si demna in cadrul relatiilor de serviciu, sa-si ajute colegii sau colaboratorii in aducerea la indeplinire a obligatiilor de service...”, n) “ sa aiba o atitudine demna si corecta, respectoasa si principiala, dand dovada de initiativa, creativitate, spirit constructiv, prezenta de spirit, capacitate decizionala, operativitate, diplomatie” art. 36 pct. 12, art. 50 lit, e), g) si v) din Regulamentul Intern al CNADNR, art. 9. 2 alin. (2) lit. d) –“salariatii au obligatia sa respecte programul de lucru si sa foloseasca integral timpul de munca pentru indeplinirea obligatiilor de serviciu” si j) “... sa aiba o comportare civilizata si corecta”, din Contractul Colectiv de Munca nr. 2012/2013, in vigoare la data savarsirii faptei (in prezent Contractul Colectiv de Munca la nivel C. N. A. D. N. R SlA nr. 196/02. 06. 2014) si dispozitiile art. 39 alin(2) lit. a), b), c) si g) din Legea nr. 53/2003 -art. 279 , republicata.

D. probatoriul administrat in cauza nu rezulta faptul ca salariata P. M. ar mai fi savarsit si ar mai fi fost sanctionata pentru alte abateri disciplinare.

D. art. 52, pct. 6 capitoulul X - “Abateri disciplinare si sanctiuni aplicabile in cadrul CNADNR – SA” din Regulamentul Intern al CNADNR rezulta ca sanctiunile disciplinare stabilite sunt(in aceasta ordine): a)avertisment scris, b)retrogradarea din functie, c) reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%, d) reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%, e)desfacerea contractului individual de munca.

In solutionarea acestui conflict de munca, instanta exercita un control devolutiv de natura jurisdictionala, verificand si legalitatea si temeinicia masurii luate.

Avand in vedere faptul ca din probatoriul administrat in cauza rezulta ca salariata este sanctionata pentru prima data pentru vreo abatere disciplinara, masura sanctionarii cu reducerea salariului pe o perioada de 2 luni cu 10% este nejustificata in raport cu gravitatea abaterii disciplinare si cu dispozitiile Regulamentului Intern CNADNR.

Fata de dispozitiile anterior mentionate si disp. art. 266-275 din art. 279 , va admite contestatia, va anula partial decizia contestata si va dispune inlocuirea sanctiunii disciplinare aplicate de catre angajator cu sanctiunea avertisment scris, conform art. 248 alin. 1 lit. a din art. 279 coroborat cu art. 52 alin. 6 lit. a din Regulamentul Intern al C. N. A. D. N. R. S. A. inregistrat sub nr. 92/xxxxx/28. 05. 2013, avand in vedere si Decizia ICCJ nr. 11/2013.

De asemenea, va obliga intimata sa restituie contestatoarei sumele retinute in temeiul deciziei de sanctionare disciplinara nr. 476/29.10.2014.

In baza dispozitiilor art. 453 din Noul Cod de procedura civila, va obliga intimata sa achite contestatoarei suma de 4340 lei reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu de avocat).

Impotriva acestei sentinte au declarat apel contestatoarea P. M., prin S. D. E. R., si intimata C. Nationala de A. si D. Nationale din Romania S. A., prin Directia Regionala de D. si Poduri C., apelul contestatoarei fiind formulat si impotriva incheierii din 22. 04. 2015.

In motivarea apelului, intemeiat in drept pe dispozitiile art. 466 si urm. Cod procedura civila, apelanta contestatoare sustine, in primul rand, ca este gresita solutia instantei de fond de respingere a exceptiei nulitatii absolute a deciziei de sanctionare disciplinara, atat prin raportare la dispozitiile art. 251 art. 279 , cat si prin raportare la dispozitiile art. 252 alin. 2 lit. a art. 279 .

In ceea ce priveste convocarea la cercetarea disciplinara, apelanta contestatoare apreciaza ca a fost convocata la cercetarea disciplinara fara a i se pune in vedere care este obiectul convocarii, respectiv care este fapta efectiva, cand s-a intamplat si ce norme a incalcat.

In ceea ce priveste descrierea faptelor care constituie abatere disciplinara, apelanta contestatoare apreciaza ca modul de redactare a deciziei de sanctionare nu este suficient si clar, ceea ce genereaza o situatie de fapt ce nu poate fi supusa cenzurii instantei de judecata.

Astfel, desi prima instanta face trimitere la preambulul deciziei, primul aliniat arata doar care este sesizarea ce a stat la baza cercetarii disciplinare, nerezultand si faptele pentru care a fost sanctionata.

In decizie, la \"descrierea faptei”, nu se mentioneaza faptele care ii sunt imputate, cu localizarea lor in timp si spatiu (despre cine, ce a spus, cand s-a intamplat, despre care colegi este vorba). Referirea se face la o persoana – C. L., dar par a mai fi si alte persoane, asa incat nu rezulta daca sanctiunea a fost aplicata pentru un presupus incident din 29. 04. 2014 cu aceasta persoana sau este vorba si de alti colegi si fapte nelocalizate in timp si spatiu.

In ceea ce priveste fondul cauzei, apelanta considera ca cele retinute de prima instanta nu se circumscriu exigentelor prevazute in art. 425 alin. 1 lit. b Cod procedura civila., nefiind aratate probele pe care se bazeaza.

Martorii audiati nu au sustinut cele retinute de instanta de judecata. D. verificarea declaratiilor celor doi martori audiati, respectiv martorul M. L. A. si martorul intimatei, instanta nu avea cum sa traga vreo concluzie referitoare la existenta unei abateri disciplinare in sarcina sa, deoarece primul martor, prezent la discutie, nu a confirmat acest aspect, iar al doilea martor nu a fost prezent la discutiile dintre apelanta si salariata C. .

Avand in vedere si principiile specifice dreptului muncii si codului de procedura civila – sarcina probei conform art. 272 art. 279 si nemijlocirea conform art. 16 Cod procedura civila, apelanta apreciaza ca instanta nu putea sa retina existenta unei abateri disciplinare.

In consecinta, solicita admiterea apelului si modificarea in parte a sentintei, in sensul admiterii in totalitate a contestatiei, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata in apel.

In motivarea apelului, intemeiat in drept pe dispozitiile art. 466 si urm. Cod procedura civila, apelanta intimata arata, in ce priveste solutia primei instante de reindividualizare a sanctiunii disciplinare aplicata de angajator, ca salariata P. M. (T. M. inainte de casatorie) a mai fost sanctionata disciplinar de 3 ori: prin decizia de sanctionare nr. 1548/06. 05. 1999, cu diminuarea salariului cu 10% pe luna mai 1999; prin decizia de sanctionare nr. 780/06.03.2000, cu Avertisment; prin decizia de sanctionare nr. 164/18. 01. 2002, cu diminuarea salariului cu 10% pe luna ianuarie 2002.

Mentioneaza apelanta intimata ca salariata nu a contestat nici una din cele 3 decizii, iar sanctiunile aplicate au fost mai blande decat cea aplicata prin decizia contestata.

Cu privire la \"gravitatea faptei” savarsite de salariata, apelanta considera ca instanta fondului nu a motivat considerentele in temeiul carora a statuat ca fapta savarsita nu este grava sau de o gravitate redusa.

Apreciaza apelanta ca fapta savarsita de salariata P. M. este de o gravitate ridicata, impunandu-se mentinerea sanctiunii aplicate, in conditiile in care prejudiciul moral cauzat (salariata C. L. este marginalizata si colegii \"o barfesc pe la colturi”) este mai important decat cel material.

Mai solicita apelanta sa se observe ca abaterea disciplinara a fost savarsita cu intentie directa, nu din culpa, scopul contestatoarei fiind clar: de a o defaima in fata colegilor pe salariata C. L. .

Tot in ceea ce priveste gravitatea faptei savarsite de salariata P. M., apelanta reda prevederile legale si dispozitiile de la nivelul CNADNR SA incalcate de aceasta, retinute si de prima instanta, ceea ce o determina sa afirme ca fapta savarsita este grava, cu consecinte morale grave aduse atat imaginii, cat si demnitatii colegei sale C. L., deci sanctiunea disciplinara a reducerii salariului cu 10% pe 2 luni este direct proportionala cu abaterea disciplinara.

Al doilea motiv de apel priveste solutia primei instante de acordare a cheltuielilor de judecata in cuantum de 4340 lei cu titlu de onorariu de avocat.

In acest sens, apelanta intimata arata, in primul rand, ca cererea a fost admisa in parte, asa incat judecatorul avea posibilitatea de a compensa cheltuielile de judecata, potrivit art. 453 alin. 2 Cod procedura civila.

Intrucat pentru solutionarea cauzei au fost necesare doar trei termene de judecata, pricina avand un grad de complexitate redus, apelanta apreciaza ca se impune reducerea onorariului avocatului la un cuantum rezonabil, potrivit art. 451 alin. 2 Cod procedura civila.

In concluzie, solicita, in principal, admiterea apelului si modificarea in tot a sentintei, cu consecinta respingerii cererii de chemare in judecata si exonerarea de la plata cheltuielilor de judecata si, in subsidiar, compensarea cheltuielilor de judecata suportate la fond si reducerea cuantumului onorariului de avocat potrivit art. 451 alin. 2 Cod procedura civila, aceste dispozitii urmand a fi avute in vedere si pentru cheltuielile de judecata cerute in apel.

Apelanta intimata a depus inscrisuri.

Intimata a formulat intampinare la apelul declarat de contestatoare, solicitand respingerea acestuia. In motivarea pozitiei sale procesuale, intimata arata ca prima instanta a retinut corect si legal ca nu au fost incalcate dispozitiile art. 251 si art. 252 alin. 1 lit. a art. 279 , prin convocator a fost indicat clar obiectul cercetarii disciplinare, iar in cuprinsul deciziei a fost descrisa fapta savarsita si s-au indicat locul si data savarsirii. De asemenea, in mod judicios a retinut prima instanta, pe baza inscrisurilor din faza cercetarii disciplinare prealabile, ca salariata se face vinovata de fapta imputata, intimata evidentiind nesinceritatea martorului M. A. .

Contestatoarea a formulat intampinare la apelul declarat de intimata, solicitand respingerea acestuia, atat cu privire la solutia de reindividualizare a sanctiunii, cat si cu privire la solutia de acordare a cheltuielilor de judecata, in intampinare fiind reluate integral si motivele din apelul declarat de contestatoare. Apelanta intimata a depus raspuns la intampinare.

Analizand actele si lucrarile dosarului, precum si hotararea primei instante (sentinta civila nr. 1714/10.07.2015 si incheierea din 22. 04. 2015), in limitele cererilor de apel, Curtea constata urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor Codului muncii, decizia de aplicare a unei sanctiuni disciplinare se materializeaza intr-un inscris, care trebuie sa cuprinda, obligatoriu, ca o conditie de legalitate, toate elementele enumerate in art. 252 alin. 2 art. 279 .

Potrivit dispozitiilor art. 252 alin. 2 lit. a art. 279 , sub sanctiunea nulitatii absolute, decizia trebuie sa contina \"descrierea faptei care constituie abatere disciplinara”.

Examinand, din punct de vedere formal, decizia nr. 476/29.10.2014 emisa de apelanta intimata, prin care apelanta contestatoare a fost sanctionata disciplinar cu reducerea salariului pe o durata de 2 luni cu 10%, se constata ca acest element obligatoriu, prevazut de art. 252 alin. 2 lit. a art. 279 sub sanctiunea nulitatii absolute, este cuprins in inscrisul constatator, asa incat exceptia invocata de apelanta contestatoare este neintemeiata.

Astfel, desi la art. 2 din decizie, unde ar fi trebuit descrisa fapta, se arata doar ca salariata P. M. a comis o abatere disciplinara \"prin atitudinea imorala si necivilizata la locul de munca si fata de colegi”, din intreaga decizie, inclusiv din preambulul acesteia in care se mentioneaza sesizarea salariatei C. L. privind afirmatiile indecente, jignitoare facute la adresa sa de apelanta contestatoare in dimineata de 29. 04. 2014, rezulta, cu prisosinta, care a fost situatia de fapt in materialitatea ei, circumstantiata in timp si spatiu, nefiind necesar, si nici de dorit, ca angajatorul sa mentioneze si \"ce a spus” apelanta contestatoare despre salariata C. L. .

Este adevarat ca, in pofida celor 15 pagini, elementele obligatorii nu se regasesc in mod clar, explicit si in ordinea prevazuta de art. 252 alin. 2 art. 279 , insa \"modul de redactare” a deciziei de sanctionare, chiar dezorganizat si excesiv, nu echivaleaza cu lipsa unui element obligatoriu din continutul acesteia, care sa atraga nulitatea absoluta in conditiile art. 252 alin. 2 art. 279 .

Neintemeiata este si exceptia nulitatii absolute, invocata de apelanta contestatoare prin raportare la dispozitiile art. 251 art. 279 .

Art. 251 alin. 1 art. 279 prevede ca, sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia avertismentului scris, nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.

Potrivit art. 251 alin. 2 art. 279 , in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.

Asadar, punctul de pornire in efectuarea cercetarii disciplinare prealabile il constituie convocarea salariatului, in conditiile art. 251 alin. 2 art. 279 .

Or, in prezenta cauza, apelanta intimata a facut dovada convocarii apelantei contestatoare la cercetarea disciplinara, convocare in care se precizeaza si \"obiectul” intrevederii, respectiv \". . incalcarea normelor de comportament etic la locul de munca.... . cu privire la incidentul dintre dumneavoastra si doamna C. L. – Tehnician”.

Obiectul intrevederii, care se mentioneaza in convocarea scrisa a unui salariat la cercetarea disciplinara, nu este identic cu elementele obligatorii ale deciziei de sanctionare, respectiv descrierea faptei si precizarea prevederilor incalcate de salariat, in acest sens apelanta contestatoare invocand ca \"nu i s-a pus in vedere care este fapta efectiva, cand s-a intamplat si ce norme a incalcat ”.

In ceea ce priveste dovada abaterii disciplinare, se retine ca, potrivit dispozitiilor art. 272 art. 279 , sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.

In prezenta cauza, apelanta intimata a dovedit ca, potrivit prerogativei disciplinare recunoscute de art. 247 art. 279 , a avut dreptul de a aplica apelantei contestatoare o sanctiune disciplinara, ca urmare a constatarii savarsirii unei abateri disciplinare, pe baza actelor efectuate in cursul cercetarii disciplinare prealabile obligatorii, finalizate prin raportul comisiei de cercetare disciplinara.

Astfel, in cadrul acestei proceduri, au fost convocati 13 salariati, care au raspuns la notele de relatii si notele de relatii suplimentare solicitate de comisia de cercetare, din coroborarea acestor raspunsuri rezultand ca, la data de 29. 04. 2014, apelanta contestatoare a facut afirmatii indecente, jignitoare la adresa salariatei C. L. .

Toate aceste dovezi, depuse de apelanta intimata, care, in calitate de angajator, are atat obligatia efectuarii cercetarii disciplinare prealabile, cat si sarcina probei, nu pot fi inlaturate prin declaratia martorului audiat nemijlocit de prima instanta, M. L. A., asa cum sustine apelanta contestatoare. De altfel, declaratia martorului M. L. A. (care a sustinut ca apelanta contestatoare \"nu a folosit un limbaj necorespunzator si necivilizat, doar tonul a fost ridicat”), nu numai ca nu se coroboreaza cu probele depuse de apelanta intimata si cu declaratia celuilalt martor audiat nemijlocit de prima instanta, V. T. (care a confirmat ca, in prezenta sa, apelanta contestatoare a \"povestit faptele” si \"a folosit un limbaj necorespunzator si care nu poate fi redat”), dar contrazice notele de relatii date de insusi salariatul M. L. A. in cursul cercetarii disciplinare prealabile. Acesta a relatat ca vorbea la telefon, in timp ce apelanta contestatoare discuta pe un ton mai ridicat cu salariata C. L., si nu fost atent \"din pacate” la discutia acestora.

Referitor la inlocuirea sanctiunii disciplinare aplicate de apelanta intimata, cu o sanctiune mai usoara, se constata ca, prin decizia in interesul legii nr. 11/2013, ICCJ a stabilit ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 252 alin. (5) raportat la art. 250 din art. 279 , \"Instanta competenta sa solutioneze contestatia salariatului impotriva sanctiunii disciplinare aplicate de catre angajator, constatand ca aceasta este gresit individualizata, o poate inlocui cu o alta sanctiune disciplinara. ”

Potrivit dispozitiilor art. 250 art. 279 , \"Angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de salariat, avandu-se in vedere urmatoarele: a) imprejurarile in care fapta a fost savarsita; b) gradul de vinovatie a salariatului; c) consecintele abaterii disciplinare; d) comportarea generala in serviciu a salariatului; e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta. ”

In decizia nr. 476/29.10.2014, apelanta intimata a mentionat, referitor la sanctiunea disciplinara aplicata (art. 4 din decizie), ca gravitatea faptelor comise este de natura sa impuna aplicarea sanctiunii disciplinare a reducerii salariului de baza pe o durata de 2 luni cu 10%, fara a indica criteriile de individualizare prevazute de art. 250 art. 279 .

Prima instanta a retinut ca \"din probatoriul administrat in cauza rezulta ca salariata este sanctionata pentru prima data pentru vreo abatere disciplinara, masura sanctionarii cu reducerea salariului pe o perioada de 2 luni cu 10% este nejustificata in raport cu gravitatea abaterii disciplinare si cu dispozitiile Regulamentului Intern CNADNR. ”

D. aceste considerente, se deduce ca prima instanta a apreciat gravitatea abaterii disciplinare savarsite de apelanta contestatoare, prin prisma unui singur criteriu de individualizare, eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre aceasta, retinand, in conditiile in care apelanta intimata avea sarcina probei potrivit art. 272 art. 279 , ca nu s-a dovedit sanctionarea disciplinara anterioara a salariatei P. M. .

Fata de aceste considerente, apelanta intimata invoca, in apel, ca salariata P. M. (T. M. inainte de casatorie) a mai fost sanctionata anterior disciplinar de 3 ori: prin decizia de sanctionare nr. 1548/06. 05. 1999, cu diminuarea salariului cu 10% pe luna mai 1999; prin decizia de sanctionare nr. 780/06.03.2000, cu Avertisment; prin decizia de sanctionare nr. 164/18. 01. 2002, cu diminuarea salariului cu 10% pe luna ianuarie 2002, mentionand ca nici una din cele 3 decizii nu a fost contestata si ca sanctiunile aplicate au fost mai blande decat cea aplicata prin decizia nr. 476/29.10.2014.

Totodata, cu privire la \"gravitatea faptei” savarsite de salariata, apelanta intimata considera ca instanta fondului este cea care nu a motivat considerentele in temeiul carora a statuat ca fapta savarsita nu este grava sau de o gravitate redusa. Aprecierea apelantei intimate este in sensul unei gravitati ridicate a faptei savarsite de salariata P. M., intrucat prejudiciul moral cauzat este mai important decat cel material, abaterea disciplinara a fost savarsita cu intentie directa, nu din culpa, si au fost incalcate prevederi legale si dispozitii de la nivelul CNADNR SA.

Altfel spus, in cadrul apelului, apelanta intimata indica criteriile pe care ar fi trebuit sa le aiba in vedere la stabilirea sanctiunii disciplinare, pe care a aplicat-o apelantei intimate prin decizia contestata.

Examinand aceste imprejurari, prin raportare la dispozitiile art. 250 art. 279 , se constata ca, la stabilirea sanctiunii aplicate prin decizia nr. 476/29.10.2014, apelanta intimata insasi nu a avut in vedere cele 3 sanctiuni disciplinare anterioare suferite de apelanta contestatoare, mai blande si necontestate. In plus, acestea nici nu puteau fi avute in vedere de apelanta intimata, intrucat intervenise, in conditiile art. 248 alin. 3 art. 279 , radierea lor de drept.

Sub aspectul gradului de vinovatie a apelantei intimate, al comportamentului general in serviciu si al imprejurarilor in care a fost savarsita fapta, sunt relevante atat starea conflictuala dintre cele doua salariate, cat si atmosfera generala de la locul de munca, astfel cum a fost sintetizata de salariatul M. L. A. in nota de relatii: \"In aceasta sectie se barfeste mult!. . ”.

Avand in vedere si ca apelanta intimata invoca, probabil in sustinerea consecintelor abaterii disciplinare, tot o imprejurare care nu a fost avuta in vedere la stabilirea sanctiunii disciplinare, pe care a aplicat-o apelantei intimate prin decizia contestata, respectiv prejudiciul moral cauzat ulterior salariatei C. L., care este marginalizata, iar colegii \"o barfesc pe la colturi”, se constata ca, in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de apelanta contestatoare, sanctiunea reducerii salariului de baza pe o durata de 2 luni cu 10% a fost gresit individualizata, prima instanta inlocuind-o cu o sanctiune mai blanda, avertisment scris.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata la a caror plata a fost obligata apelanta intimata, se retine ca suma de 4340 lei reprezinta onorariul avocatului, care putea fi redus, chiar si din oficiu, potrivit art. 451 alin. 2 Cod procedura civila. Raportat la valoarea si complexitatea acestei cauze, precum si la munca indeplinita de avocat, acest onorariu este vadit prea mare, asa incat se va reduce la 1500 lei.

Avand in vedere reducerea onorariului de avocat si posibilitatea judecatorului de stabili masura in care partile pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecata in cazul admiterii in parte a pretentiilor, nu se vor aplica si dispozitiile art. 453 alin. 2 Cod procedura civila privind compensarea cheltuielilor de judecata la instanta de fond, asa cum solicita apelanta intimata.

In consecinta, tinand seama si de dispozitiile art. 480 alin. 1 si 2 Cod procedura civila, se va admite apelul declarat de intimata si se va schimba in parte sentinta, in limitele considerentelor expuse, in sensul ca intimata va fi obligata sa achite contestatoarei cheltuielile de judecata reprezentand onorariul de avocat redus. Se vor pastra celelalte dispozitii ale sentintei si se va respinge, ca nefondat, apelul declarat de contestatoare impotriva aceleiasi sentinte si a incheierii din 22. 04. 2015 a Tribunalului Iasi, urmand sa fie pastrata incheierea.

Fata de solutia de respingere a apelului declarat de contestatoare si de admitere a apelului intimatei doar sub aspectul reducerii onorariului de avocat, se vor aplica dispozitiile art. 452 alin. 2 art. 279 , dispunand compensarea cheltuielilor de judecata efectuate de parti in apel (onorariu de avocat, in cazul apelantei contestatoare; cheltuieli de cazare si transport, in cazul apelantei intimate).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de C. Nationala de A. si D. Nationale din Romania SA, prin Directia Regionala de D. si Poduri C. impotriva sentintei civile nr. 1714/10.07.2015 a Tribunalului Iasi, sentinta pe care o schimba in parte:

Obliga intimata sa achite contestatoarei suma de 1500 lei reprezentand cheltuieli de judecata(onorariu de avocat redus).

Pastreaza dispozitiile sentintei care nu contravin prezentei decizii.

Respinge apelul declarat de P. M. impotriva aceleiasi sentinte si a incheierii din 22. 04. 2015 a Tribunalului Iasi, pe care o pastreaza.

Compenseaza cheltuielile de judecata efectuate de parti in apel.