Cabinet avocat Dreptul muncii

Angajatorul a incalcat flagrant prevederile legale referitoare la convocarea salariatului la efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, care confereau acestuia dreptul la aparare, in faza prealabila in conditiile in care nu a dovedit convocarea, in scris, a salariatului de persoana imputernicita de angajator sa realizeze aceasta operatiune, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii si prin niciun act comunicat anterior concedierii nu se aduce la cunostinta salariatului ca este supus unei proceduri de cercetare disciplinara.

Procesul-verbal de cercetare disciplinara nu reprezinta un act de cercetare prealabila.
      Decizia contestata nu cuprinde precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat, mentiuni prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute de dispozitiile art. 268 lit. b din Codul muncii.
      Toate aspectele de fond invocate de recurenta, chiar daca ar fi reale, nu mai au vreo relevanta, decizia fiind lovita de nulitate.

Prin sentinta civila nr.4019/14.05.2009 pronuntata in dosarul nr.955/3/2009, Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale  a admis actiunea completata formulata de contestatorul RF, in contradictoriu cu intimata SC FOTBAL CLUB P SA; a anulat decizia nr. 43/29.10.2008 emisa de catre intimata; a obligat intimata la plata unei despagubirii egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii si pana la data pronuntarii hotararii; a obligat intimata la plata salariului aferent lunii octombrie 2008; a obligat  intimata la plata sumei de 1482, 59 lei cheltuieli de judecata.
      Prima instanta retine ca decizia nr. 43 din 29.10.2008 emisa de intimata si prin care s-a dispus incetarea contractului individual de munca al contestatorului incepand cu data de 03.11.2008, ca sanctiune disciplinara este nelegala.
      Astfel, sub aspectul legalitatii, Tribunalul Bucuresti retine incalcari de catre intimata, atat anterior cat si la momentul emiterii deciziei contestate a unor dispozitii legale imperative sanctionate de lege cu sanctiunea nulitatii absolute.
      Articolul 63 din art. 279 prevede in termeni imperativi: \"concedierea pentru savarsirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii, poate fi dispusa numai dupa indeplinirea de catre angajator a cercetarii disciplinare prealabile\".
      Aceleasi prevederi sunt reluate de art. 267 alin. 1 din art. 279 care sanctioneaza cu nulitatea absoluta masurile dispuse in lipsa efectuarii cercetarii prealabile.
         Punctul de pornire in efectuarea cercetarii disciplinare il constituie convocarea, in scris, a salariatului de persoana imputernicita de angajator sa realizeze aceasta operatiune, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii (art.267 alin. 2 din art. 279 ).
      Numai neprezentarea salariatului la convocarea astfel facuta fara nici un motiv obiectiv, da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea fara efectuarea cercetarii prealabile (art.267 alin. 3 din art. 279 ).
         Or, Tribunalul Bucuresti constata ca in cauza, angajatorul a incalcat prevederile legale referitoare la convocarea salariatului la efectuarea cercetarii disciplinare prealabile. In acest sens, niciun inscris din cele depuse la dosarul cauzei de intimata nu valoreaza convocare la efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, intrucat prin niciun act comunicat anterior concedierii nu se aduce la cunostinta salariatului ca este supus unei proceduri de cercetare disciplinara.
      Potrivit prevederilor art. 75 din contractul colectiv de munca unic la nivel national aplicabil pe anii 2007-2010, cat si a principiilor fundamentale specifice dreptului muncii, in special a principiului consensualismului si bunei-credinte ce guverneaza relatiile de munca, consacrat de art. 5 din art. 279 , este evident faptul ca reglementarile relative la procedura cercetarii disciplinare prealabile sunt norme de favoare pentru salariat, constituind o garantie a respectarii dreptului la aparare al salariatului anterior sanctionarii sale si a legalitatii aplicarii sanctiunii disciplinare numai dupa ascultarea salariatului si dupa administrarea tuturor probelor relevante.
      In acest context, lipsa oricarei convocari care sa respecte exigentele prevazute de dispozitiile art. 267 alin. 2 din art. 279 , lipsa oricaror dovezi din care sa rezulte desemnarea unei comisii de cercetare disciplinara si a intrunirii acesteia in vederea consemnarii rezultatelor cercetarii disciplinare prealabile, reprezinta o grava incalcare atat a principiului respectarii dreptului la aparare al salariatului anterior aplicarii sanctiunii disciplinare prealabile cat si a principiului consensualismului si al bunei-credinte pe care trebuie sa se bazeze relatiile de munca.
      In concluzie, Tribunalul Bucuresti constata emiterea deciziei de sanctionare disciplinara cu incalcarea prevederilor legale care reglementeaza efectuarea cercetarii disciplinare prealabile si procedura aplicarii sanctiunii disciplinare prevazuta de contractul colectiv de munca unic la nivel national, ceea ce echivaleaza cu lipsa cercetarii disciplinare prealabile si imprima caracter nelegal sanctionarii disciplinare astfel dispuse potrivit art. 267 alin. 1 din art. 279 , ceea ce atrage nulitatea concedierii, in conditiile art. 76 din art. 279 aceasta fiind dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege.
      Tribunalul Bucuresti mai constata si nulitatea absoluta a deciziei de concediere pentru lipsa mentiunilor obligatorii prevazute expres si sub aceasta sanctiune de dispozitiile art. 268 din art. 279 , respectiv decizia nu este motivata in fapt, nearatandu-se faptele ce au fost considerate abateri disciplinare, angajatorul limitandu-se a arata doar ca s-a avut in vedere \"rezultatele slabe obtinute de echipa de fotbal, lipsa de performanta si neindeplinirea obiectivului stabilit la inceputul campionatului National Liga a II-a 2008-2009, stipulate in contractul individual de munca\", fara a fi precizate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat, precum si motivele pentru care in conditiile art. 267 alin2 din art. 279 nu a fost realizata cercetarea disciplinara prealabila.
      Tot in legatura cu faptele imputate salariatului, acestea nu sunt descrise in totalitate nici macar in cuprinsul actelor de la dosar si nici in cuprinsul intampinarii unde de asemenea nu se arata in ce au constat actele de indisciplina, lipsa de interes, lipsa de pregatire si atitudinea salariatului in activitatea sa, care au dus la aplicarea sanctiunii disciplinare cu desfacerea contractului individual de munca (faptele trebuind clar si precis individualizate, cu aratarea in concret a acestora), datele la care au avut loc faptele, actele justificative care le constata, etc. data la care ar fi avut loc celelalte fapte si modalitatea de luare la cunostinta de catre angajator cu aratarea probelor pe care se sprijina, iar celelalte fapte prezentate referitoare la retragerea echipei, suspendarea activitatii societatii, penalizarea tuturor jucatorilor pentru rezultatele slabe obtinute, etc. sunt neclare si nu rezulta ca ar fi chiar faptele pentru care a fost sanctionat salariatul.
      In orice caz, faptele ce au fost retinute ca abateri disciplinare si au fost sanctionate trebuiau descrise cu necesitate in cuprinsul ordinului de sanctionare disciplinara.
         In aceeasi ordine de idei, in lipsa descrierii faptei, Tribunalul Bucuresti nu poate verifica daca aceasta, in continutul ei concret si prin modul de savarsire reprezinta sau nu abatere disciplinara, respectiv incalcari ale atributiilor de serviciu ale salariatului, ale normelor legale sau ale Contractului colectiv de munca aplicabil, intrucat nu se arata in cuprinsul deciziei contestate care sunt acele atributii concrete ale salariatului si care ar fi fost faptele concrete prin care acestea au fost incalcate de salariat.
      Aceasta intrucat, decizia de sanctionare disciplinara nu poate fi completa in ceea ce priveste descrierea faptei cu continutul unor acte exterioare, fata de conditia impusa de lege ca aceasta descriere sa se regaseasca in cuprinsul deciziei de sanctionare astfel incat, descrierea acesteia direct in cuprinsul intampinarii formulate in fata instantei, nu numai ca nu satisface exigenta legii si nu echivaleaza cu motivarea deciziei dar si contravine prevederilor art. 77 din art. 279 in conformitate cu care, in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt decat cele precizate si deci aratate in decizia de concediere.
      In acest context, Tribunalul Bucuresti nu a luat in considerare niciuna din sustinerile paratei din intampinare prin care se incearca o descriere a faptelor direct in fata instantei, cum ar fi faptul ca reclamantul a parasit cantonamentul echipei fara a avea acordul antrenorului la data de 29.11.2007, intrucat o asemenea situatie de fapt nu rezulta din cuprinsul deciziei contestate iar practica angajatorilor de a aduce in instanta motive de fapt ce nu pot fi verificate ca ar fi intemeiat masura desfacerii contractului de munca trebuie sanctionata de instanta intrucat contravine atat prevederilor legale referitoare la aplicarea sanctiunii disciplinare (art. 77 din codul muncii) cat si principiului bunei credinte pe care se bazeaza relatiile de munca, principiu consacrat de art. 8 din art. 279 .
      Oricum, pentru fapta invocata in intampinare, angajatorul nici nu mai era drept sa aplice sanctiuni disciplinare, fiind inafara termenului de 6 luni de la data savarsirii faptei, termen de prescriptie prevazut de art. 268 alin. 1 din art. 279 , dupa implinirea caruia angajatorul nu mai poate sanctiona faptele salariatului pe care le considera abateri disciplinare.
      Tribunalul Bucuresti retine si nerespectarea prevederilor legale cu prilejul emiterii deciziei contestate, referitoare la motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care in conditiile art. 267 alin. 3 nu a fost efectuata cercetarea disciplinara, aceste mentiuni urmand a fi prevazute in mod obligatoriu in cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara sub sanctiunea nulitatii absolute a acesteia (art. 268 alin. 2 litera c din art. 279 ).
      Tot sub aspectul conditiilor de forma, Tribunalul Bucuresti retine totodata si incalcarea altor prevederi edictate de lege pentru aplicarea valabila a sanctiunii disciplinare, respectiv incalcarea art. 268 alin. 2 litera b) din art. 279 referitor la \"precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat\".
      Tribunalul Bucuresti constata ca decizia contestata nu cuprinde precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat, mentiuni prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute de dispozitiile art. 268 din art. 279 , respectiv litera b.
      Nu are nici o relevanta sub acest aspect indicarea generica in sensul ca salariatul a incalcat prevederile regulamentului intern si pe cele din contractul individual de munca, fara a se indica, in concret care anume indatorire de serviciu nu a fost respectata, care anume norma de organizare si functionare a fost incalcata si fara a se face vreo referire suplimentara prin care sa se exemplifice care anume dispozitie din regulament a fost incalcata, astfel incat, o astfel de formulare generala nu satisface exigenta legii si nu echivaleaza cu indeplinirea cerintei legale in discutie, care presupune cu necesitate aratarea \"prevederilor\" incalcate.
         In conditiile in care decizia contestata nu face nici un fel de referire la prevederile incalcate, nu poate fi permis angajatorului sa identifice ulterior eventualele prevederi incalcate de salariat in care ar putea incadra faptele si asa mai mult decat sumar descrise, verificarea existentei unor incalcari a acestor prevederi, determinate si evidentiate in cuprinsul deciziei de sanctionare fiind si scopul reglementarii iar ele trebuie individualizate pana la momentul aplicarii sanctiunii disciplinare.
      In realitate, fata de sustinerile intimatei din cuprinsul intampinarii si din inscrisurile depuse de aceasta la dosar, rezulta faptul ca masura concedierii contestatorului, in pofida temeiului de drept indicat in cuprinsul deciziei de concediere, respectiv art. 61 litera a din art. 279 , masura conducerii contestatorului dispusa de intimata este o concediere pe criterii intelectuale, care tin de persoana salariatului, respectiv de corespunderea profesionala a acestuia cu postul ocupat, de activitatea si eficienta acestuia si a echipei de fotbal, context in care erau aplicabile prevederile art. 61 litera d din codul muncii referitoare la situatia in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat, caz in care angajatorul era obligat sa respecte procedura de concediere prevazuta de art. 62-63 din art. 279 , respectiv, avea obligatia de a emite decizia de concediere in termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii cauzei concedierii si numai dupa evaluarea prealabila a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, incheiat la nivel national, la nivel de ramura de activitate sau de grup de unitati, precum si prin regulamentul intern.
      Avand in vedere concluzia la care a ajuns cu privire la nelegalitatea deciziei pentru lipsa cercetarii prealabile si lipsa mentiunilor obligatorii ale deciziei de concediere Tribunalul Bucuresti constata ca nu se mai impune analizarea temeiniciei deciziei, dat fiind ca analiza conditiilor de legalitate prevaleaza asupra temeiniciei deciziei, fata de efectele pe care le atrage asupra acesteia, nerespectarea conditiilor de ordine publica prevazute de art. 267 alin. 1 si art. 268 alin. 2 din Codul muncii, intrucat nu exista posibilitatea legala a mentinerii deciziei de concediere nelegala chiar si in conditiile in care s-ar putea dovedi temeinicia masurii referitor la aceste abateri.
      In plus, fata de lipsa descrierii faptelor (respectiv maniera total defectuoasa in care au fost descrise faptele) ce ar constitui in opinia intimatei abateri disciplinare, Tribunalul Bucuresti este pus in imposibilitatea de a verifica daca formulari de genul \"rezultatele slabe obtinute de echipa de fotbal, lipsa de performanta si neindeplinirea obiectivului stabilit la inceputul campionatului National Liga a II-a 2008-2009, stipulate in contractul individual de munca\" (fara a se arata in concret in ce constau rezultatele slabe obtinute si aportul salariatului la aceste rezultate, in ce consta lipsa de performanta a salariatului si de unde rezulta acest aspect etc.) reprezinta abateri disciplinare si nici nu ar putea aprecia asupra conduitei culpabile atribuite salariatului, asupra gravitatii acestei fapte, asupra intrunirii de catre aceasta fapta a tuturor elementelor prevazute de lege pentru a fi considerata abatere disciplinara, asupra imprejurarii ca aceste fapte constituie in mod concret si prin modul de savarsire incalcari ale prevederilor legale, ale contractului individual de munca, regulamentului intern sau a altor asemenea prevederi pe care salariata era tinuta sa le respecte, din aceasta perspectiva (a descrierii faptelor) decizia contestata fiind nemotivata si impiedica, fata de interdictia impusa de textul art. 77 din art. 279 de completare de catre angajator a motivelor de fapt direct in instanta), cercetarea temeiniciei unor fapte descrise generic si de o maniera mult prea vaga.
      Fata de cele mai sus retinute, Tribunalul Bucuresti, vazand dispozitiile art. 76 din Codul muncii, a admis contestatia, a anulat Decizia de concediere nr. 43 din 29.10.2008 emisa de intimata si in conformitate cu prevederile art. 78 din art. 279 , la solicitarea contestatorului, a dispus repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului de concediere, prin reintegrarea acestuia in functia si postul avut anterior concedierii si prin obligarea intimatei la plata despagubirilor prevazute de art. 78 din art. 279 .
      Prin admiterea contestatiei si anularea masurii concedierii, efectele nulitatii retroactiveaza pana la momentul emiterii acesteia, partile fiind puse in situatia anterioara printr-o fictiune a legii prezumandu-se existenta neintrerupta a raporturilor de munca intre data concedierii si data pronuntarii hotararii judecatoresti de anulare si in continuare pana la reintegrarea efectiva. In acest context, Tribunalul Bucuresti a constatat ca salariatul nu solicita reintegrarea sa in functie decat pana la data pronuntarii prezentei hotarari, data de la care raporturile de munca dintre parti inceteaza ca urmare a manifestarii sale unilaterale de vointa, exprimata in mod neechivoc, astfel incat, intrucat potrivit prevederilor art. 78 alin. 2 din art. 279 , repunerea in situatia anterioara pe intreaga perioada cuprinsa intre concedierea si pronuntarea hotararii de anulare este un act de dispozitie a salariatului, solicitarea acestuia de a limita efectele anularii concedierii pana la o anumita data (data emiterii deciziei, data pronuntarii hotararii de anulare, data angajarii cu contract individual de munca la o alta unitate etc.) poate fi interpretata ca avand efectul unei denuntari unilaterale a contractului individual de munca incepand cu aceasta data si anterior datei de 02.07.2010 prevazuta in contractul individual de munca al acestuia, in consecinta, la solicitarea reclamantei, Tribunalul Bucuresti a obligat parata la despagubiri potrivit art. 78 alin. 1 din art. 279 , numai pe perioada de la data emiterii deciziei de concediere 03.11.2008 si pana la data de 14.05.2009.
          Cu privire la capatul de cerere prin care se solicita obligarea intimatei la plata salariului aferent lunii octombrie 2008, Tribunalul Bucuresti a retinut imprejurarea ca parata recunoaste neindeplinirea obligatiei de plata a salariului cuvenit reclamantului pe perioada mentionata mai sus insa motiveaza refuzul de plata a anului, prin aceea ca reclamantul nu poate justifica nici munca depusa in folosul societatii pentru care ar fi trebuit sa fie remunerat.
      In legatura cu aceste sustineri ale paratei, Tribunalul Bucuresti le-a indepartat ca motivatii si temeiuri ale refuzului de plata al salariului pentru urmatoarele argumente de drept si de fapt:
      Din analiza sustinerilor partilor, a termenilor contractuali si a prevederilor legale aplicabile situatiei juridice deduse judecatii, Tribunalul Bucuresti retine urmatoarele aspecte esentiale pentru solutionarea cauzei.
      Cadrul legal aplicabil il reprezinta prevederile art. 154-163 si ale art. 40 alin. 2 litera f din art. 279 .
      Potrivit art. 154 (1) si art. (2) din Legea nr. 53/2003, salariul reprezinta contraprestatia muncii ce salariat in baza contractului individual de munca, pentru munca prestata fiecare salariat, dreptul la un salariu exprimat in bani, iar potrivit  art. 156 din norma mai sus mentionata, salariile se platesc inaintea oricaror alte obligatii banesti ale angajatorului, nici o retinere din salariu neputand fi operata in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege conform art. 164 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.        
      Totodata, art. 161 alin. 1 din art. 279 reglementeaza ca salariul se plateste cel putin o data pe luna la data stabilita in contractul individual de munca.
      Mai mult, in contractul individual de munca incheiat intre partile in litigiu, angajatorul si-a asumat obligatia de a plati reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru munca prestata si sa ii acorde celelalte drepturi ce decurg din contractul individual de munca, din contractele colective de munca si din lege, in primele 10 zile ale lunii urmatoare, potrivit clauzelor de la literele J si L din contract.
      Art. 40 alin. 2 litera f din art. 279 instituie printre obligatiile angajatorului si pe aceea de a plati toate contributiile si impozitele aflate in sarcina sa, precum si de a retine si a vira la timp contributiile salariatului pentru asigurarile sociale, fond de somaj si celelalte contributii prevazute de lege.
      Potrivit prevederilor art. 163 din art. 279 , plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit.
      Fata de prevederile legale mai sus enuntate, Tribunalul Bucuresti retine faptul ca refuzul angajatorului de a efectua plata integrala sau dupa caz partiala a drepturilor salariale a salariatului in cauza poate fi justificat doar de neprestarea muncii de catre salariat; angajatorului ii revine potrivit regulii inscrise in art. 287 din art. 279 sarcina de a dovedi neprestarea culpabila a muncii de catre salariat (absenta nemotivata a acestuia de la locul de munca si neindeplinirea sarcinilor contractuale ce-i revin).
      Parata nu a dovedit nici absenta nejustificata a salariatului de la locul de munca in intervalul de timp mai sus mentionat si nici neprestarea culpabila a muncii de catre angajat in acelasi interval de timp.
         Din aceasta perspectiva, Tribunalul Bucuresti a retinut sustinerea paratei in sensul ca nu a achitat drepturile salariale reclamantului deoarece acesta a disputat doar 5 din cele 14 jocuri ale echipei, intrucat din actele dosarului rezulta ca masura \"neintroducerii in echipa pana la incheierea campionatului\" a fost luata chiar de angajator, care nu se poate prevala de propria masura dispusa pentru a refuza plata salariului pentru perioada in care salariatului nu i s-a mai permis sa participe la jocurile echipei (in conditiile in care aceasta suspendare nu s-a luat ca abatere disciplinara in conditiile legii si pe durata prevazuta de lege si nici pentru absentele nemotivate ale salariatului, potrivit prevederilor art. 51 alin. 2 din codul muncii), context in care Tribunalul Bucuresti a inlaturat-o, intrucat o asemenea afirmatie nu a fost dovedita in cauza de catre angajator, fiind o simpla sustinere nesprijinita pe nici un mijloc de proba administrat in cauza, in conditiile in care potrivit prevederilor art. 287 din art. 279 ii revine sarcina probei, revenind paratei sarcina de a depune la dosar dovezi cu privire la prezenta reclamantului la locul de munca si la intocmirea unor evidente in acest sens potrivit prevederilor art. 116 din art. 279 , referitoare la evidenta timpului de munca (condica de prezenta, evidenta electronica a prezentei, intervalul orar in care reclamantul trebuia sa se prezinte la locul de munca, fata de imprejurarea ca repartizarea timpului de munca nu a fost stabilita contractual etc.), dovezi din care sa rezulte cu precadere culpa salariatului pentru neprestarea muncii, refuzul acestuia de a-si indeplini atributiile de serviciu in toata perioada pentru care i-a fost refuzata plata drepturilor salariale, sa releve existenta unor referate, rapoarte, in care se consemneaza luna de luna motivul pentru care salariatul nu este indreptatit la remunerarea muncii, aduse la cunostinta salariatului (pentru a se evita intocmirea lor ulterioara) aplicarea unor sanctiuni disciplinare, Tribunalul Bucuresti neputand primi simpla afirmatie a angajatorului in sensul aratat mai sus.
      Mai mult, in situatia in care pe perioada lunii octombrie 2008 reclamantul ar fi absentat nemotivat angajatorul avea posibilitatea suspendarii contractului individual de munca al acestuia pe perioada absentelor nemotivate, potrivit prevederilor art. 51 alin. 2 din art. 279 iar daca salariatul ar fi refuzat prestarea muncii sau indeplinirea sarcinilor de serviciu, angajatorul avea posibilitatea sanctionarii disciplinare a salariatului, neputand invoca aspecte precum absenta de la locul de munca si neprestarea muncii direct in cererea salariatului de plata a drepturilor salariale, intrucat nu poate justifica pasivitatea de care a dat dovada in toata perioada in care pretinde ca salariatul nu a executat contractul individual de munca si intocmirea unor state de plata a salariilor in care reclamantul figureaza prezent.
Este real ca, prin incheierea contractului de munca, reclamantul si-a asumat o obligatie de a face, insa, obligatia asumata de salariat este o obligatie de mijloace, acesta fiind tinut sa depuna diligentele si sa manifeste stradania pe care o reclama urmarirea unui anumit scop sau a obtinerii unui anumit rezultat, fara ca insasi rezultatul urmarit sa constituie obiectul obligatiei sale, obiectul contractului fiind prestarea muncii si nu rezultatele ei.
      In acest context, Tribunalul Bucuresti retine ca reclamantul nu si-a asumat prin contractul individual de munca obligatia de a realiza \"obiectivele de performanta ale clubului pentru sezonul competitional 2007/2008\", astfel cum pretinde parata, ci doar obligatia de a depune toate diligentele in vederea atingerii acestor obiective impreuna cu echipa, intrucat, asa cum am subliniat deja, obiectul contractului de munca il constituie prestarea muncii si nu rezultatele muncii, iar angajatorul nu poate solicita salariatului sa-si indeplineasca obligatia de \"a face\" fara a o remunera sub pretextul ca a fost atinse rezultatele propuse, intrucat, asa cum deja am subliniat, salariatul nu este un prestator de servicii, nu si-a asumat in nici un caz o obligatie \"de rezultat\" de care sa fie tinut fara a fi remunerat, obligatia de \"a face\" asumata de salariat avand un alt obiect.
      Cum parata nu a facut dovada neplatii justificate si in concordanta cu prevederile legale a drepturilor salariale ale reclamantului in luna octombrie 2008, Tribunalul Bucuresti constata ca pretentiile reclamantului in ceea ce priveste acordarea drepturilor salariale sunt intemeiate in parte urmand a fi admise.
      Impotriva acestei sentinte a formulat recurs recurenta-parata S.C. FOTBAL CLUB P S.A., criticand solutia instantei de fond, pentru urmatoarele motive:
      Un prim motiv este acela ca instanta de fond a plecat de la o premisa gresita atunci cand a solutionat aceasta actiune, considerand ca reclamantul nu a savarsit nicio abatere de la regulile stabilite prin contractul individual de munca, regulamentul de ordine interioara, sau in raport de ordinele interioare sau dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici nici inainte de emiterea deciziei cat si in momentul emiterii deciziei.
           Asa cum  s-a mentionat in intampinare, cat si in precizarile depuse la dosarul cauzei, contestatorul a savarsit abateri repetate, primind avertismente verbale, cat si sanctionare scrisa cu penalizarea prin diminuarea salariului pentru o luna, conform C.I.M. si R.O.I. (inscrisuri depuse la dosarul cauzei). Toate aceste masuri disciplinare nu au fost contestate de acesta pe parcursul derularii contractului. Conform prevederilor legii, angajatorul are dreptul de a aplica sanctiunii disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara (art. 263 alin. 1 art. 279 ).
      Conform prevederilor art. 10 din art. 279 ,,contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu\" contract completat cu prevederile regulamentului Federatiei Romane de Fotbal.
      De asemenea, se considera gresita interpretarea instantei de fond privind faptul ca din cuprinsul deciziei nu rezulta motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuata aceasta procedura, este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
      In data de 11.09.2008, au fost comunicate in cadrul legal tuturor salariatilor (jucatorilor), fiind convocati de catre conducerea clubului, inclusiv contestatorul, hotararea conducerii clubului in prezenta reprezentatului actionarului majoritar S.C. P S.A., de catre Presedintele CA,  masurile dispuse de Consiliul de Administratie al FOTBAL CLUB P SA prin Decizia nr. 9 din data de 02.09. 2008, ca urmare a rezultatelor slabe obtinute de echipa de fotbal, lipsa performantei si neindeplinirea obiectivului stabilit la inceputul Campionatului National Liga a II-a 2008-2009, stipulate in Contractul individual de munca, actul aditional la contract cat si R.O.I.
      Jucatorii nu au fost de acord cu decizia CA privind mentinerea activitatii prin diminuarea salariilor, refuzand totodata sa semneze ca au luat la cunostinta si sa dea o nota explicativa in scris motivul pentru care nu sunt de acord cu aceasta decizie. Toate acestea au fost mentionate intr-un proces-verbal incheiat in data de 11.09.2008, acesta constituind o proba in instanta (fiind depus la dosarul cauzei).
      Refuzul contestatarului de a semna procesul-verbal, cat si de a prezenta motivul/motivele privind acest refuz, fiind consemnat in procesul-verbal, mai mult contestatarul nu s-a mai prezentat la serviciu fara a depune o cerere in scris solicitand incetarea contractului individual de munca. Acesta a sustinut in actiunea formulata ca angajatorul nu i-a permis accesul la locul de munca, sustinere nedovedita de catre acesta. O simpla sustinere a contestatarului nedovedita a reprezentat pentru instanta o dovada certa.
      Astfel, daca salariatul in cauza nu-si recunoaste fapta, refuza sa dea o nota explicativa in scris privind masurilor dispuse de angajator, solutionarea pe cale amiabila, neprezentarea la societate fara a motiva in scris acest fapt, constituie abatere disciplinara. Aceste fapte fiind consemnate in procesul-verbal din data de 11.09.2008, completat cu alte probe (inscrisuri), depuse la dosarul cauzei, conform prevederilor art. 267 alin. 3 din art. 279 , in acest caz nu mai este necesara indeplinirea conditiei cercetarii prealabile.
      Faptul ca, prin art. 279 , instituindu-se obligatia de a efectua cercetarea disciplinara in sarcina angajatorului, acestea nu reprezinta dispozitii de favoare exclusiv pentru salariat.
      Interpretarea gresita a instantei de fond privind faptul ca nu au fost descrise in totalitate nici aratate in cuprinsul actelor de la dosar in ce constau actele de indisciplina, lipsa de interes, lipsa de pregatire si atitudinea salariatului in activitatea sa, deoarece in intampinarea depusa la dosarul cauzei s-au mentionat faptele imputate contestatarului, cat si inscrisurile depuse la dosarul cauzei dovedesc actele de indisciplina, lipsa de interes, slaba pregatire a contestatarului, si anume:
      Conform Contractului individual de munca nr. 2 din data de 02.07.2007, a Actului aditional nr. 1 la contractul mentionat, cat si a Regulamentului de Ordine Interioara - Obiectivul contractului - punctul b) alin 2. prevedea \" Obiectivul de performanta al clubului, pentru anul 2008 -2009 este locul 1-2, in schimbul prestarii, de catre salariat a serviciilor ce fac obiectul contractului si a actului aditional angajatorul va plati acestuia drepturile salariale cuvenite.
      Lipsa de interes, slaba pregatire si indisciplina, contestatorul a primit pe perioada derularii contractului mai multe sanctiuni, astfel:
      In data de 29.11.2007, antrenorul secund al echipei, PV, a intocmit un referat in care se arata ca RF a parasit cantonamentul echipei fara acordul antrenorului (s-a depus copie la dosarul cauzei).
      In data de 05.05.2008, antrenorul secund al echipe PV a intocmit un referat prin care a propus sanctionarea contestatorului cu \"neintroducerea in echipa, deoarece prestatia lui la meciul cu Petrolul Ploiesti a fost sub nivelul prestatiilor anterioare, dand dovada de o slaba pregatire, dovada fiind inregistrarea video (proba respinsa de instanta de fond).
      La data de 26.08.2008 s-a intocmit de catre antrenorul principal al echipei FC FOTBAL P S.A.,  un referat, prin care a propus penalizarea tuturor jucatorilor din lotul echipei de fotbal si a intregului staff cu suma de 1000 RON, pentru slabele rezultate obtinute in primele doua etape, sanctiune prevazuta in ROI.
           Contestatorul a jucat din 14 meciuri doar 5, din cauza comportamentului neprofesional, lipsei de interes si a indisciplinei de care a dat dovada pe parcursul intregului campionat, dovada fiind fisa personala intocmita de catre conducerea echipei.
      Contestatorul este angajat (legitimat) la un alt club de fotbal din data de 25.02.2009, asa cum rezulta si din fisa sportivului inregistrata la Federatia Romana de Fotbal in data de 01.01.2004 si vizata in aceasta perioada inclusiv 2009.
      Prin urmare, contestatarul nu poate beneficia de salarii de la doua cluburi sportive in aceeasi perioada (dubla legitimare), fapt interzis de Legea nr. 69/2000, legea educatiei fizice si sportului, consolidata in 2009, care reglementeaza organizarea si functionarea sistemului national de educatie fizica si sport in Romania cat si de regulamentul FRF - privind statutul si transferul jucatorului de fotbal.
      Instanta de fond nu a avut in vedere faptul ca aceste contracte individuale de munca ale sportivilor sunt reglementate de o lege speciala, respectiv Legea nr. 69/2000, cat si de regulamentul FRF - art. 7 alin. 1, jucatorii amatori sau profesionisti au dreptul de ioc pentru clubul la care sunt legitimati dupa cum urmeaza: lit. c \"de la data inregistrarii unui contract cu un alt club, pentru jucatorii carora le-a incetat contractul cu vechiul club. - un jucator profesionist caruia i-a incetat contractul cu vechiul club la care nu isi mai poate exercita dreptul de joc.
      Reclamantul intimat RF a primit la data semnarii CIM din partea Clubului FOTBAL CLUB P S.A. suma de 12.150 lei, reprezentand o indemnizatie de instalare, care nu a fost retinuta ulterior din salariile acestuia pe parcursul derularii contractului, suma pe care contestatarul avea obligatia sa o restituie odata cu incetarea contractului individual de munca.
      Din momentul incheierii activitatii clubului jucatorul a devenit liber, beneficiind de dreptul prin care s-a putut legitima (angaja) la un alt club sportiv, avand posibilitatea de a-si negocia contractul direct fara interventia Clubului.
      Totodata, instanta de fond nu a avut in vedere faptul ca S.C FOTBAL CLUB P S.A. a desfiintat echipa de fotbal din data de 13.11.2008 si de asemenea, din data de 05.01.2009, a suspendat activitatea pe 3 ani, respectiv pana la data de 04.01.2012, existand inscrisuri la dosarul cauzei in acest sens.
      Decizia instantei de fond de a obliga o societate care nu mai functioneaza, avand activitatea suspendata la plata de salarii catre contestatar pentru perioada 03.11.2008 - (data emiterii deciziei) - 14.05.2009 (data pronuntarii hotararii) este nelegala, din punct de vedere juridic si constitutional, acest fiind deja legitimat (angajat) la un alt club de fotbal din data de 25.02.2009.
      De asemenea, instanta de fond a plecat de la o premisa gresita, obligand societatea la plata unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate cat si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii si pana la pronuntarea hotararii, respectiv data de 14.05.2009 si la plata sumei de 1482,59 lei, cheltuieli de judecata.
      Un asemenea rationament este gresit, atat pe plan logic cat si pe plan juridic, pentru urmatoarele considerente:
1. avand in vedere prevederile art. 286 din art. 279 , cererile referitoare la solutionarea conflictelor de munca se judeca in regim de urgenta, alin. (2) - termenele de judecata nu pot fi mai mari de 15 zile.
      Cu toate ca acest termen este de 15 zile are natura juridica a unui termen de recomandare relativ, instanta de judecata la primul termen de judecata din data de 05.03.2009 a acordat un nou termen de judecata la data de 14.05.2009 (termen la care  s-a solutionat cauza).
          Astfel, instanta de fond a acordat un termen de 69 de zile (2 luni si 9 zile) fara a avea o motivatie privind acordarea pentru contestator a unui asemenea termen, obligand astfel societate la plata salariilor indexate, majorate, reactualizate cat si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul pentru aceasta perioada. Aceasta masura dispusa de instanta de fond este total gresita si neintemeiata, fapt interzis si prin Legea nr. 69/2000, legea educatiei fizice si sportului, actualizata 2009 si prin art. 7 lit. c din Regulamentul FRF.
      Referitor la plata sumei de 1482,59 lei, reprezentand cheltuieli de judecata, si de aceasta data interpretarea instantei de fond este gresita, avand in vedere ca aceasta suma fiind nepotrivit de mare pentru valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat. Conform art. 274 alin. 3, judecatorii au dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute in tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori va constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
      Fata de cele prezentate, masurile dispuse de instanta de fond nu sunt temeinice si legale, fiind vadit avantajat contestatarul, in de defavoarea (in dauna) societatii FOTBAL CLUB P S.A., avand in vedere ca societatea are activitatea suspendata din data de 05.01.2009 din motive economice nu poate efectua plati unui salariat dupa suspendarea activitatii, fapt mentionat si in procesul-verbal incheiat in data de 11.09.2008, depus la dosarul instantei de fond.    
      Din probatoriul depus la dosarul instantei de fond rezulta ca, pe parcursul derularii contractului, acesta a savarsite abateri disciplinare, care justifica concedierea sa, neindeplinirea obiectivului, slaba pregatire facand imposibila continuarea raporturilor de munca cat si la solutionarea pe cale amiabila, fapt ce a dus si la suspendarea activitatii societatii.
      Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea retine ca recursul formulat de recurenta-parata SC FOTBAL CLUB P SA este nefondat, pentru urmatoarele argumente:
Toate aspectele invocate de recurent, in combaterea neindeplinirii conditiei cercetarii prealabile sunt irelevante.
      Potrivit art. 63 din art. 279 , \"concedierea pentru savarsirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii, poate fi dispusa numai dupa indeplinirea de catre angajator a cercetarii disciplinare prealabile\".
      In baza art. 267 alin. 1 din art. 279 , se sanctioneaza cu nulitatea absoluta masurile dispuse in lipsa efectuarii cercetarii prealabile.
         Recurenta nu dovedeste convocarea, in scris, a salariatului de persoana imputernicita de angajator sa realizeze aceasta operatiune, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii (art.267 alin. 2 din art. 279 ).
      Procesul-verbal din data de 11.09.2008 nu reprezinta un act de cercetare prealabila. Niciun inscris din cele depuse la dosarul cauzei de recurenta nu valoreaza convocare la efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, intrucat prin niciun act comunicat anterior concedierii nu se aduce la cunostinta salariatului ca este supus unei proceduri de cercetare disciplinara.
      Ca atare, angajatorul a incalcat flagrant prevederile legale referitoare la convocarea salariatului la efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, care confereau acestuia dreptul la aparare, in faza prealabila.
      Totodata, decizia contestata nu cuprinde precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat, mentiuni prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute de dispozitiile art. 268 lit. b din art. 279 .
      Toate aspectele de fond invocate de recurenta, chiar daca ar fi reale, nu mai au vreo relevanta, decizia fiind lovita de nulitate, pentru cele aratate anterior.
      Faptul ca intimatul este angajat (legitimat) la un alt club de fotbal din data de 25.02.2009, respectiv VP, asa cum rezulta si din fisa sportivului inregistrata la Federatia Romana de Fotbal in data de 01.01.2004 si vizata in 2009 este nerelevant, nici Legea nr. 69/2009 si nici Regulamentul FRF nu impun o interdictie de cumul al salariului, articolul facand referire strict la dreptul de joc la un anumit club.
      Intimatul nu e responsabil pentru faptul ca nu s-a putut prezenta in vederea desfasurarea activitatii de portar de fotbal la clubul recurentei, iar acesta trebuia sa obtina venituri dintr-o sursa, in vederea intretinerii sale.
      Nici faptul ca S.C FOTBAL CLUB P S.A. a desfiintat echipa de fotbal in data de 13.11.2008 si a suspendat activitatea pe 3 ani nu este relevant, iar in baza art. 78 din art. 279 , in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
      In ce priveste obligarea la cheltuieli de judecata in suma de 1482,59 lei, s-au dovedit realitatea, necesitatea si, in plus, caracterul rezonabil al cuantumului lor [CEDO, Iatridis impotriva Greciei (reparatie echitabila) [MC], nr. 31.107/96, § 54, CEDO 2000-XI].
      Suma nu este nepotrivit de mare in raport de obiectul litigiului, solutionarea sa la cel de-al doilea termen de judecata nefiind un indicator ideal al complexitatii unui dosar.
      Termenul rezonabil se apreciaza in functie de mai multe criterii, intre care complexitatea cazului; comportamentul partilor la proces si comportamentul organelor extrajudiciare si al instantelor de judecata, care urmau sa participe la solutionarea cazului.
Ca atare, in baza art. 312 din Codul de procedura civila, va respinge recursul declarat de recurenta-parata SC FOTBAL CLUB P SA, ca nefondat.